PRESA ȘI PUTEREA, TEZE ȘI ANTITEZE (IV)

Adi Cristi

Să identificăm câteva repere semnificative ale începuturilor jurnalismului în lume, înainte ca să putem vorbi despre presa profesionistă, ce trebuia să îndeplinească o serie de criterii decisive impunerii pe piață, criterii ce se vor dovedi a fi dependente de evoluția propriu-zisă a societății, de progresul tehnic.

Astfel, o publicație trebuia să îndeplinească doar cumulativ cele șase condiții ce se vor dovedi a fi fundamentale impunerii ei: periodicitate, tipar, tiraj semnificativ, difuzare, publicitate. Ajungem astfel la ceea ce numim progres tehnic, în construirea mașinilor de tipărit, a producerii hârtiei de ziar, ca suport și a cernelii tipografice.

Astăzi, când vorbim despre mass media, vorbim despre ziariști, ziare, televiziuni, posturi de radio, agenții de știri, pagini online, bloguri, rețele de socializare. Vorbim despre redacții de ziar, tipografii, studiouri de radio sau de televiziuni, birouri ale agențiilor de știri. Reportofon, cameră video, antene satelit, smartphone, televizoare LCD-uri. Conexiuni WLAN Wi-Fi, site-uri pe domniul www, ”motoare de căutare” pe internet.

Astăzi asistăm la un spectacol aproape delirant al breaking news-urilor, spectacol transmis în direct, care nu numai că ne însoțește, dar devine parte din viața noastră, implicându-ne în timp real în consumarea știrei sau, uneori, devenind noi înșine arhitecții acesteia.

Dar, de la buletinele chinezești de știri, TI BAO, aparținând dinastiei Han, sec.II. î.H. și până la apariția primului ziar tipărit, 17 mai 1605 (moment în  care tipograful Abraham Verhoeve, la Anvers, publica jurnalul săptămânal “Nieuwe Antwersche Tijdinghe”, cu numerotare și date de apariţie) au trebuit să treacă peste 3500 de ani. Este mult, este puțin? Un răspuns mult mai aproape de realitate ar fi împăciuitoarea constatare rabinică: ”toate au apărut la timpul lor”. Să mai ținem minte un an, 1771, când apare la Timișoara, primul ziar tipărit pe pământ românesc, chiar dacă aceast era scris în limba germană, “Temesvarer Nachrichten”

Continuând radiografia stratului geologic al presei descoperim Cronica orală, care implica oamenii a căror misiune era aceea de a cutreiera și de a informa. Erau ceea ce acelaşi Dubief numea “des journalist sans journal”. Li se spunea novellanti în  Italia sau nouvellistes în  Franţa. Umblând și afişând, ei transmiteau noutăți, zvonuri, bârfe, fiind de altfel angajaţi de personalități marcante ale marilor oraşe. Se va naşte apoi ideea adunării informaţiilor în  registre – un fel de jurnal – după care se făceau copii manuscris pentru difuzare. De aici până la birouri de copiere, reţele de corespondenta ca și recrutare a clientelei – prin citire în  public sau abonamente – nu mai era decât un pas. Apare, în  felul acesta – ca mijloc de informare – gazeta manuscris, formă care va continua să supravieţuiască tiparului, fiind citate exemple până la începutul secolului al XVII-lea, (se numeau Nouvelle a mano – în  Italia, Relationi – în  Germania, Nouvelle a la main – în  Franţa, News-letters – în  Anglia etc.)

Mai bine de doua secole aceste “gazete” vor rezista. Mai mult chiar, în  secolul al XVI-lea gazeta manuscris va atinge un prag excepţional al succesului”. Indiscutabil, inventarea tipografiei cu litere mobile și de metal, cu agregatele tehnologiei tipăririi reprezintă o veritabila revoluţie.

Între anii 1438 – 1450, Johan Genfleisch Gutenberg reuşeşte să realizeze la Strasbourg și Mainz tiparul cu litere mobile, metalice, izolate în  matriţe. Depăşirea copierii de manuscrise sau imprimarea tabelară și asigurarea unor tipăriri rapide și într-un număr tot mai mare de exemplare au însemnat evenimente excepţionale. (După cum arata Elisabeth Geck, (”Gutenberg și arta tiparului”).

În  1884, după 434 de ani,  Ottmar Mergenthaler va inventa linotipul – ziarul New York Tribune va folosi primul aceasta tehnică de cules, iar după numai 62 de ani, în  1946, se va inventa culegerea prin fotografiere.

Să ne amintim că primul ziar tipărit a apărut în 1605, la Anvers. Primul cotidian avea să apară după aproape jumătate de secol, în 1650, “Einkommende zeitung”. Acesta apare la 1 iulie 1650, la Leipzig, și i se datorează tipografului Timotheus Ritzsch. Publicația apare de șase ori pe săptămână.

Ideea nu se impune încă, chiar dacă necesitatea era resimţită. Pentru secolul al XVII-lea rămâne caracteristic săptămânalul. Abia în  secolul următor formula de cotidian va birui și va cuceri Europa. Iar primul cotidian de seara, “The Star”, apare la Londra, abia în  1788.

John Walter, om de afaceri, negustor de cărbune, creează iniţial “Daily Universal Register” (1785), ziar care va deveni, în  1788, “Times” publicație care continuă și astăzi să apară, după 226 de ani.

El va ajunge emblematic pentru presa modernă. J. N. Jeanneney citează următoarea caracterizare concludentă: “Daca ar fi să transmit generaţiilor viitoare o dovadă a civilizaţiei engleze din secolul al XIX-lea, nu aș alege nici docurile, nici căile noastre ferate, nici edificiile noastre publice, nici măcar magnificul Parlament. Mi-ar fi de ajuns, pentru a da această dovadă, un simplu număr al ziarului Times”.