24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Elena Udrea a prins în ofsaid clasa politică românească din toate timpurile. Și-a angajat bodyguarzi pentru că se simte amenințată de Mihail Florian Coldea, alias SRI, cu atât mai mult cu cât, dezvăluirile ei au lăsat în umbră gestul firesc al președintelui țării, în subordinea căruia se află această eminență din umbră, care, în viziunea Elenei Udrea, capătă dimensiunea și importanța președintelui României, model 2005-2014, ”Traian Băsescu”.
Elena Udrea, prin trecutul ei băsist, știe ce știe, știe ce spune, știe unde să apese cu degetul pe rană. Ea vine din interiorul sistemului, de la vârful acestui sistem mafiot în care, spune ”fostul Cabinet 2” din regimul Băsescu, rolul de slugă a lui Mihail Florian Coldea, a lui Traian Băsescu, s-a transformat în cel de stăpân, după ce locul nu a mai fost ocupat de Klaus Iohannis, un președinte ce s-a dovedit până azi a fi unul normal și nicidecum unul jucător.
SRI riscă să fie aruncat în aer dacă nu se acționează urgent, dacă nu se va ține cont de toate implicațiile pe care le poate provoca o extragere violentă din dispozitiv a lui Mihail Florian Coldea, actualmente director interimar al SRI, cel care a preluat toate prerogativele conducătorului celui mai mare serviciu de securitate și informații internă al țării, depozitarul celor mai multe informații, pe care le-ar putea deține cineva astăzi, despre toți actorii politici ai momentului și nu numai. Dacă, într-adevăr, ceea ce ne povestește Elena Udrea este și adevărat (și nu știu ce ar face să nu fie adevărat din această enervare specifică românului: ”m-ai dat în gât, te dau în gât”), gestul de timorare al președintelui Klaus Iohannis față de acțiunea fermă de a-l suspenda pe actualul director interimar SRI din funcție și începerea urgentă a unei anchete amănunțite cuprinzând toate instituțiile statului implicate în ”povestea Elenei Udrea”, dar și a mai vechilor atenționări ale presei, care nu a ezitat să scrie despre excesele generalului Mihai Florian Coldea, atunci când răspundea prezent chemărilor băsesciene, la orice oră din zi sau din noapte, vine să ne pună din nou în gardă și să ne atragă atenția asupra abaterii de la regulă a sentinței ICCJ, în cazul procesului pe care Klaus Iohannis l-a câștigat în fața ANI ( chiar dacă invocând practica judiciară astfel de procese au fost tot timpul câștigate de ANI), privind incompatibilitatea primarilor angajați în consiliile de administație ale regiilor autonome locale.
Să fie această tăcere prețul pe care îl plătește Klaus Iohannis lui Mihail Florian Coldea, cel care ar fi putut să dicteze care să fie sentința finală de la ICCJ, în cazul Klaus Iohannis? Astfel ar trebui să se explice de ce Mihail Florian Coldea a mai fost păstrat în fruntea SRI, în timp ce însuși Klaus Iohannis, pe când era în PNL, nu a privit cu ochi buni mișcarea de titirez în jurul lui Traian Băsescu a generalului, pe când președintele jucător avea calitatea de președinte suspendat. O astfel de supoziție este valabilă în logica dezvăluirilor Elenei Udrea la care eu nu cred că aș putea achiesa, căci dacă s-ar adeveri o astfel de înțelegere suntem cu siguranță o națiune pierdută, prădată de încredere și mai ales de speranța de a deveni o țară normală.
Cred că, în acest cor din ce în ce mai gălăgios, declanșat al delațiunilor celor care au ajuns, în cele din urmă, să dea cu subsemnatul în fața oamenilor legii, glasul Elenei Udrea nu ar trebui ignorat, nu ar trebui trecut sub tăcere, nu ar trebui minimalizat, ci, din contra, ar trebui ascultat cu mare atenție, astfel încât, valoarea destăinuirilor făcute de ”creația asumată a lui Traian Băsescu” să nu se piardă, iar dacă aceasta ne poate duce spre zona de mare putregai a fostului regim Băsescu, să fim cât se poate de atenție, să fim cât se poate de prevăzători ca acest mediu să nu atace fibra noii speranțe a românilor, descoperită în cazul Klaus Iohannis.
Poate de aceea, ca primă măsură sanitară a sistemului, ar trebui ca toți (despre care se vorbește în toate aceste mărturisiri dictate de postura mărturisitorilor de anchetați penal), ar trebui să fie instituită carantina, izolarea din funcțiile pe care le dețin cei vizați și începerea unei anchete penale care să scoată la iveală adevărul.
O astfel de situație în care am ajuns nu poate fi ignorată, nu poate fi lăsată la voia întâmplării, nu poate fi gestionată cu tăcere. Este necesar să se facă lumină și în aceste subsoluri ale puterii astfel încât să se afle cine pe cine conduce, cine pe cine ancheteze, cine se află în slujba poporului și cine asuprește poporul.
Suntem în plină tulburență, unii cu centurile de siguranță puse, alții lipiți de tavan. Trebuie astăzi doar să avem răbdare și să stăm cu ochii deschiși. Atenție, cad de unde nu te aștepți, conducători, din partea vizibilă a lumii, dar și din umbra care ne declanșează și întreține reumatismul.
