Adi Cristi
Adi Cristi

KLAUS IOHANNIS ÎN DIRECT

Adi Cristi

Adi Cristi

Lui Klaus Iohannis începe să-i placă să vorbească. Din ce în ce mai mult, din ce în ce mai des. Dacă stai și-l asculți cu răbdare, cu multă răbdare, crezi că este o adevărată pedeapsă iohanniană ieșirea de la ora 18. Comunicarea cu țara este, trebuie să recunoaștem, o mișcare fundamentală a conducătorului. Fără această adresare nu ar mai fi existat acel feed back necesar luării pulsului modului în care țara reacționează la tot ceea ce el intenționează să facă, după propria-i silabisire ”în interesul țării”.

După o tăcere prelungită, periculoasă și greu de explicat, iată că, noul președinte al țării, aflat încă în acel termen de grație al acomodării, dorește să-și definească punctul de vedere, mult explicativ decât contemplativ. Președintele Klaus Iohannis a decis să fie președintele ales al românilor, pentru ca treptat, treptat să ajungă președintele României. În această întreprindere curajoasă și corectă fostul primar al Sibiului începe să se străduiască să-și redimensioneze discursul, după așteptările celor care au decis direct sau indirect să mai schimbe foaia, să mai încerce și altceva, să iasă din anchilozantul reflex ”la vremuri noi, tot noi”, oferind altuia dreptul de a decide regula jocului.

Trebuie să fim cât se poate de corecți și să recunoaștem că etnia acesta germană are în ADN-ul ei uriașa rezervă de seriozitate, demnitate, certitudine pe care te poți baza în a înțelege viața în dimensiunea ei reală. Produsul mioritic al acesteia, cu nume și prenume, Iohannis Klaus, se pare că nu se abate de la codul onoarei, reușind să-și construiască deja un parcurs între așteptări și realizări, între a promite și a face, în acest caz lucrul bine făcut.

Klaus Iohannis a început să meargă pe jos prin stufărișul răscolit deja al corupției, prin care președintele nu ezită să pătrundă, evident în vehiculul dat de prerogativele sale constituționale. Este precaut, serios, cumpătat. Nu declanșează din ce în ce mai invocata nevoie de curățenie generală la SRI și la DNA, alegând metoda step by step , rezumându-se a-l numi pe noul șef al S.R.I. pe Eduard Hellvig, și a-l lăsa deocamdată în stand by, în mușuroiul deja răscolit de Elena Udrea, pe Mihail Florian Coldea.

Sinceritatea unui președinte nu este neapărat aceeași cu sinceritatea unui cetățean, care nu are de ce să nu fie sincer, pentru care această atitudine morală este de fapt valoarea supremă pe care o deține. Președintele trebuie să susțină o probă serioasă de fandări, dezechilibrări, dansuri, mers pe sârmă cu paharul plin ochi cu apă, purtat pe frunte, fără a se abate de la traseul asumat.

Klaus Iohannis încearcă acest tip de discurs prin care mesajul subliminal astfel indus te face să înțelegi și să crezi că acesta este drumul spre adevăr, acesta este drumul de urmat. Spune președintele: „În ultimii ani, în domeniul consolidării independenței justiției și a statului de drept în România cert s-au făcut pași hotărâți într-o direcție foarte bună. Această evoluție a întărit și componenta de luptă anticorupție. Personal, încă de la început m-am exprimat explicit și foarte clar în această chestiune — lupta anticorupție trebuie să se ducă cu toată hotărâre și se duce. Este important pentru societatea noastră să avem această componentă și să dea rezultate”.

Și, tot președintele încearcă să puncteze, folosindu-se de acest limbaj neutru, pe care funcția sa i-l impune, imaginându-se care va fi momentul în care noua clasă politică își va asuma schimbarea de pe scena politică: ”Toate aceste lucruri sunt posibile în măsura în care terminăm cu marea corupție și atunci procurorii și judecătorii au înțeles foarte bine acest lucru. Ceea ce vedem acum este o fază foarte intensă de verificări și de combatere a corupției și vine într-o perioadă când oamenii prin vot au arătat că își doresc altceva, altceva înseamnă un vânt nou în întreaga clasă politică. Cetățenii așteaptă să se înfăptuiască justiția, dar tot mai mulți așteaptă să se facă dreptate socială și acest lucru are componenta importantă: lupta împotriva corupției cu rezultate, nu doar cu seminarii și declarații. Acesta este felul în care România a înțeles să meargă pe această cale”.

Klaus Iohannis iese în lume, încercă să-și construiască o echipă care să-l ajute, nu pentru a-l pune în valoare, cât mai ales pentru a-i sprijini pașii pe care nu a ezitat să și-i asume în numele funcției în care votul majoritar l-a instalat, pentru a fi Președintele României, în fața căreia a și depus jurământul.