POEZIA LA IAȘI (II)

Poezia încă mai este la Iași. Cei 90 de poeți invitați cutrieră orașul în lung și-n lat, de la glezne și până la versul tremurând și primit cu bucuria celui căruia i se oferă daruri. Nu mai contează cine mai este terfelit fugărit, descoperit, cine mai este adus în fața urbei să fie făcut de rușine. Nu mai contează nimic în afara versului care calmează, care anesteziază tăcerea și dă voie poeziei să fie pretutindeni, asemenea unei rugăciuni rostită cu ochii închiși. Poezia încă mai este la Iași și după cum ne arată voia locuitorului s-ar părea că va cere azil politic în piețele publice ale orașului, pe cale să devină, cu acte în regulă, orașul poeziei.

 

Desprindere de cer, desprindere de mormânt

Îngerul a venit la mine

în timp ce eram plecat înspre el

 

a venit și nu m-a găsit

am plecat și nu l-am găsit

 

în lipsa lui am devenit Îngerul

și El a devenit Eul din mine

 

Înger fiind

cu Întunericul am aprins lumina

descoperind locul plin de verdeață

și inima dezgolită de taină

ca o pădure pustiită de copaci.

 

Eu, Înger fiind,

fără aripi și fără speranță

am căzut pe gânduri

cum Îngerul plecat de acasă

a căzut peste balustradă

 

am pătruns în casa Îngerului

cum se mai pătrunde-n mormânt

fără ca moartea să te fi scos din viață

cu picioarele înainte

pur și simplu Îngerul m-a lovit cu aripa

pe când încerca să mă ajungă din urmă

să-mi dea vestea adusă de fluture

sau de greiere

de ghiocei, zambile și lalele

”A venit primăvara!”

ca un Înger a venit, găsindu-ne acasă.

 

Celălalt obraz

mi-ai întors celălalt obraz

cu aceeași bunăvoință cu care mi-ai primit palma

dezarmându-mi furia

cum ai dezarma un copil de pistolul cu apă

 

aș fi dorit să mă alungi

să dai cu pietre în mine

să-mi chemi părinții la școală

dar tu

mi-ai întors celălalt obraz

de parcă acesta ar fi premiul

pe care îl merit

hrana uscată cu care ai fi dorit

să-mi hrănești furia

 

dar nu am mai reușit decât

să-mi aduc aminte de Scaevola

să simt mirosul de carne arsă

în dreptul mâinii mele drepte cu care

ar fi trebuit să-ți pălmuiesc celălalt obraz

ce mi se opunea din oglindă.