Proprietățile terapeutice ale nămolului de la Techirghiol sunt recunoscute în întreaga lume

namolÎn general, utilizarea nămolurilor ca factor terapeutic are un efect cunoscut de mii de ani, fiind unul din cele mai vechi tratamente folosite încă din Egiptul antic și, apoi, tot mai mult în decursul vremii, iar unele metode de aplicare a nămolului s-au moștenit până în ziua de azi.

Proprietățile terapeutice ale nămolului de la Techirghiol sunt recunoscute în întreaga lume. Potrivit unor documente, se pare că acestea au fost descoperite de legiunile romane staționate în regiunea Dobrogei. În zona lacului s-au descoperit monede romane și alte elemente care atestă activități economice pe malul Techirghiolului. Lacul a fost consemnat în scrierile antice ca un popas pe drumul principal ce lega cetățile Tomis și Callatis. Primele atestări scrise privind utilizarea nămolului în scopuri curative aparțin însă armatei otomane, ai cărei comandanți obișnuiau să facă, la începutul anilor 1 800, împachetări cu nămol. O legendă de prin partea locului, spune, însă, că beneficiile nămolului au fost descoperite de un bătrân olog și orb, pe nume Techir, care călătorea pe un măgar. Acesta ar fi ajuns, din greșeală, în mâlul lacului care îi poartă numele. Ore în șir s-a chinuit bătrânul să iasă din noroiul mirositor, iar când a reușit să scape, și-a dat seama că ochii săi puteau distinge o geană de lumină, iar picioarele sale, până atunci neputincioase, începuseră să îl asculte. Cât despre tovarășul său de călătorie, plăgile îi dispăruseră complet. Prin așezarea sa geografică, România dispune de o mare bogăție de factori naturali (ape minerale, mofete, nămoluri, lacuri terapeutice) care sunt răspândiți aproape pe întreaga suprafață a țării. Utilizarea nămolurilor în terapie a început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la Techirghiol (sapropelic) și Vatra Dornei (nămol de turbă de la Copăceni și Poiana Stampei). Apoi ea s-a extins la terapia practicată în diferite stațiuni balneo-climaterice de pe litoralul Mării Negre. La începutul secolului al XX-lea, echipe de specialiști români și străini au studiat beneficiile tratamentului cu nămol de Techirghiol. Astfel, în 1924, nămolul sapropelic de la Techirghiol a primit medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris. Lacul Techirghiol, situat pe țărmul Mării Negre, între localitățile Techirghiol, Eforie Nord și Eforie Sud, este cel mai întins lac salin din România, cu lungimea de 7.500 m, adâncimea de maximum 9 m și salinitatea de peste 90 g/l. El se deosebește fundamental de celelalte lacuri prin aspectele sale fizico-geografice cu toate că geneza este aceeași (liman fluvio-marin). Temperatura medie a apei este în general apropiată de cea a aerului. Datorită mineralizării ridicate, temperatura apei lacului Techirghiol poate scădea sub 0°C fără să înghețe. Fauna nevertebratelor ce populează lacul Techirghiol este dominată de crustaceul Artemia salina, care împreună cu alga Cladophora cristalina furnizează materia primă pentru producerea nămolului sapropelic cu componenți minerali activi care îi dau o valoare terapeutică deosebită.
Nămolul se află sub formă sedimentată pe fundul lacului, în anumite zone ale acestuia, pe o arie totală de aproximativ 98 ha, într-un strat cu o grosime de cca 0,6 m. Nămolul este o substanță cu o compoziție chimică complexă, formată în urma unui proces De culoare neagră, lucios și onctuos, nămolul are un miros caracteristic (hidrogen sulfurat) și posedă proprietăți fizice care îl fac extrem de util în tratamentul diferitelor afecțiuni; el reprezintă un unicat din toate punctele de vedere. Astfel, nămolul are proprietatea de a se întinde, a se mula pe suprafața corpului (este plastic); absoarbe apa ca un burete, fiind capabil totodată să se și amestece foarte bine cu ea (este hidropexic); înmagazinează ușor căldura (este termopexic) când este încălzit și o cedează greu corpului nostru (are o termoconductibilitate redusă); de aceea, aplicat fierbinte pe piele, dă o senzație de căldură mai redusă decât o baie cu apă la aceeași temperatură.

Tratamentul cu nămol se mai numește și peloidoterapie

Nămolul se folosește încălzit pentru diverse proceduri: împachetări, cataplasme și în amestec cu apa sărată din lac, pentru băi la cadă. Modul de aplicare constă în împachetări parțiale cu nămol cald, de 45 — 50°, timp de 20-30 minute (eventual cu masaj), sau oncțiuni, care pot fi parțiale sau complete, cu nămol rece și expunere la soare (metoda egipteană). Nămolul sapropelic tratează afecțiuni reumatologice de tip inflamator sau degenerativ, sechele posttraumatice (ale mușchilor, pielii și osului), afecțiuni ale sistemului nervos central și periferic (de la nevralgii la hemiplegii, hemipareze, scleroza multiplă și Parkinson), afecțiuni ginecologice (anexite, cervicite, metrite, sterilitate secundară, tulburări funcționale), afecțiuni dermatologice (psoriazis, sindrom seboreic, alergodermii), afecțiuni vasculare periferice (ischemie, insuficiență circulatorie) etc. Aplicarea nămolului pe întreaga suprafață a tegumentului declanșează reacții funcționale locale ale țesuturilor și generale, inhibând sau activând unele sisteme enzimatice și metabolice. Cura balneară cu nămol sapropelic produce efecte favorabile ce persistă timp îndelungat prin modificarea capacității de răspuns adaptativ la diverși stimuli. Tratamentul cu nămol se mai numește și peloidoterapie. Peloidoterapia trebuie folosită numai la indicația și sub controlul medicului. În prezent, turiștii care merg pe litoralul românesc pot să-și trateze diferitele afecțiuni în centrele specializate aflate la Techirghiol, Mangalia, Eforie Nord și Neptun. Același nămol sapropelic, regăsit pe fundul lacului Techirghiol, este utilizat în toate clinicile de pe litoralul românesc.