CU ZÂMBETUL PE FAȚĂ

Adi Cristi

Grecii au spus NU. Nu doresc să dea banii înapoi. Au luat de la europeni și, când au ajuns la concluzia că trebuie să și muncească, trebuie să și plătească ceea ce au luat și au consumat, deodată s-au supărat, au ieșit în stradă, urlând, ca din gură de șarpe, că ei nu doresc să fie o generație de sacrificiu. Deja în ecuație avem două necunoscute. A lua bani și a te sacrifica pentru a-i da înapoi. Cu siguranță că această ultimă ipostază, de a ajunge la sacrificiu pentru a reuși să nu-ți pătezi onoarea, este direct influențată de lipsa de performanțe a guvernanților care luând bani nu au știut ce să facă cu ei. De fapt, nu au făcut nimic din ceea ce au promis că vor face. Este ca și cum ai nevoie de bani pentru a construi o autostradă, primești acești bani, dar tu nu-i folosești la modernizarea rețelei de drumuri ci îi împarți sub formă de pensii și de salarii, fracturând legile economiei primare, acelea prin care ești îndreptățit să plătești forța de muncă doar din ceea ce ai reușit să produci, pentru ca într-un final, după ce scazi toate cheltuielile, să mai și rămâi cu un minim profit. Acesta din urmă îți va arăta cât de profitabil ești, cât de sănătoasă este măsura pe care ai luat-o. Într-o astfel de situație nu se mai poate vorbi de generații de sacrificiu.  Ești competitiv cu vremurile.

Grecii nu au reușit acest lucru, cum, de altfel, nici românii nu au reușit să-și demonstreze competența într-ale creșterii economice reale, bazată pe  mecanismele economiei de piață, cele ale cererii și ofertei, fără nici o intervenție suplimentară.

În timp ce românii au acceptat cu moartea în gât întreaga austeritate, grecii au spus din start Nu unei măsuri, care nu mai ține de voința poporului, cât mai ales de performanțele rele ale guvernării. Nici un popor din lume nu ar vota pentru austeritate, pentru a-și băga moartea în casă. Iată de ce, consultarea populației în Grecia trădează de fapt incompetența guvernării Tsipras, de a scoate țara la liman. În același timp a ridicat mingea grecilor, care au ieșit la referendum și care au spus Nu încercărilor guvernanților de a-i umili și batjocori, în loc să le asigure condiții de viață decentă.

Românii nu avut reflexele umilirii și îngenunchierii, exersate de pe timpul comuniștilor, astfel încât, după ce Traian Băsescu a dat startul la un nou deceniu de sacrificiu, le-a fost mult mai ușor să-și aducă aminte de sacrificiile celor 45 de ani de comunism, decât să se revolte și să invoce drepturile și libertățile cetățenești, așa cum  au făcut, din prima secundă, grecii.

Grecii nu doresc să-și plătească datoriile față de creditori, prin sacrificarea lor. Să găsească guvernanții alte soluții care să nu le afecteze viața de zi cu zi sau bătrânețile liniștite.

Ceea ce se întâmplă azi în Grecia seamănă cu secvența cu butoiul cu pulbere, pe lângă care trec prestidigitatorii, care se joacă cu focul. Deja Europa este fracturată în două. Unii cred că poporul elen are dreptate să se revolte, să respingă tot ceea ce înseamnă măsură de austeritate, care îl va duce pe el, în pragul disperării. Lasă să se descurce guvernanții, că de aceea au fost ei aleși, să lucreze, să găsească soluții pentru ca el, alegătorul, să o ducă bine. Grecii nu format reflexul supunerii. Ei nu știu cum ar trebui să se comporte ca un sacrificat. Ei știu că demnitatea de oameni liberi nu poate fi afectată, de  nici un fel de aranjament politic sau de altă natură. Grecii sunt învățați să trăiască liberi, în demnitate, chiar dacă astăzi, când statul lor nu reușește să-și plătească angajamentele, se naște paradoxul de a fi greci liberi, care trăiesc într-un stat lipsit de credibilitate.

Acest paradox nu este invenția elenilor. State aflate în pragul falimentului au mai fost, cum ar fi Argentina, doar că față de țara sud-americană Grecia nu are o industrie care să fie motorul ce le-ar permite puternicul demaraj necesar depășirii momentului. Grecii au o țară în care turismul produce aproape în întregime banii la bugetul de stat.

Evident că cei peste 61% dintre grecii care au votat împotriva măsurilor de austeritate au forțat mâna europenilor de a relua negocierile. Franța și Germania au acceptat o nouă rundă de negocieri cu Alexis Tsipras. Situația nu are cum să se fi calmat, chiar dacă liderii Europei negociază cu zâmbetul pe față.

ADI CRISTI