Tunisia: Starea de urgență nu trebuie să ducă la suprimarea drepturilor și a libertăților civile

Starea de urgență decretată în Tunisia după atentatul sângeros de pe plaja unui hotel din stațiunea Sousse nu trebuie să ‘suprime’ libertățile și drepturile dobândite după revoluția din 2011, afirmă marți organizația Human Rights Watch (HRW), relatează AFP. ‘Impunerea stării de urgență nu îi dă guvernului tunisian dreptul de a suprima drepturile omului și libertățile fundamentale’, scrie într-un comunicat organizația pentru apărarea drepturilor omului cu sediul la New York. Președintele Béji Caid Essebsi a decretat sâmbătă stare de urgență pe întreg teritoriul tunisian pentru 30 de zile ‘din cauza pericolelor care amenință țara’, la opt zile de la atentatul de pe plaja unui hotel, care s-a soldat cu moartea a 38 de turiști. ‘Provocările cu care se confruntă Tunisia în materie de securitate justifică fără îndoială un răspuns ferm, dar nu abandonarea drepturilor a căror garantare în constituția promulgată după revoluție a fost obținută cu mare luptă de tunisieni’, a subliniat Eric Goldstein, director adjunct al HRW pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, în comunicatul citat. Proclamarea stării de urgență a ridicat întrebări, existând temeri privind o restrângere a libertăților publice. Ministrul tunisian pentru societatea civilă, Kamal Jendoubi, a declarat presei marți că ‘atunci când securitatea este vizată și când avem de a face cu criminali înarmați (…) primul dintre drepturi este cel de a asigura securitatea și de a garanta viața umană’. Potrivit acestuia, starea de urgență ‘nu face decât să sporească vigilența în țară (…) dar acest lucru nu a amenințat niciodată libertatea în Tunisia’. Starea de urgență acordă puteri excepționale forțelor de ordine și permite autorităților să interzică grevele și reuniunile ‘de natură să provoace sau să întrețină dezordinea, să interzică provizoriu ‘desfășurarea de spectacole și magazinele de băuturi alcoolice’ dar și ‘să ia toate măsurile pentru a asigura controlul presei și al publicațiilor’. Tunisia s-a aflat deja peste trei ani în stare de urgență, din 14 ianuarie 2011, cu câteva ore înainte de fuga dictatorului Zine El Abidine Ben Ali în urma revoltei care a declanșat ‘Primăvara arabă’, până în martie 2014, notează AFP.