Adi Cristi
Adi Cristi

SE LUCREAZĂ SUB TENSIUNE

Adi Cristi

Adi Cristi

Avem un nou ambasador al SUA la București. Hans Klemm este acesta, sosit și instalat în funcție în capitala României, spațiul din care s-ar crede că izvorăşte corupţia pentru toată lumea. Mai mult, Excelența Sa nu uită să ne aducă aminte de rolul pe care și-l arogă țara sa, pe care o reprezintă la București, acela de jandarm al lumii, a cărei etichetă vizibilă atrage tuturor privitorilor atenția că ”cine mișcă, mișcă mort”, evident sub sancțiunea amenințării securității SUA în lume.

Există această pornire greu de explicat, dar și ușor de ținut cont de ea, prin care SUA urmăresc orice mișcare, orice încercare de abatere de la interesele pe care le are ea în lume, inclusiv în România. Atenția pe care o acordă eradicării corupției în România, oferind un vot de încredere covârșitor instituțiilor specializate (chiar dacă acestea sunt bănuite în interiorul țării a avea și grave accente de poliție politică sau de încălcare a drepturilor și libertăților cetățenești), creează imaginea ”pumnului în gură”, pe care SUA nu ezit să-l creioneze cât se poate de explicit.

Laura Codruța Kovesi, șefa DNA, devine astfel o răsfățată a oficialilor de dincolo de Ocean, ceea ce îi garantează o libertate de mișcare și un ”Je m’en fiche” pe care nu ezită să le folosească în construirea imaginii sale de om al legii.

Nu de puține ori trimisul la București al SUA s-a rățoit la conducerea țării, a intervenit în măruntaiele guvernării, încercând să păstreze interesul SUA viu și nevătămat, indiferent de ceea ce dorea poporul român. Mai mult, poziția ambasadorului era una de eminență cenușie, pe care nu trebuia să o superi, nu trebuia să o ignori, nu trebuia să o faci să vorbească în deșert. Dacă l-ai fi supărat pe ”unchiul Tom” trebuia să te aștepți la ceea ce îți imaginai că ar putea fi cel mai rău. Vai și amar de cei pe care tot felul de klemm-eni i-ar fi trebuit la index, ca ”dușmani ai poporului american”, căci aceasta era singura rubrică liberă unde trebuiau trecuți toți cei care nu agreau recomandările SUA, care chiar dacă nu reușesc să țină cont de interesul poporului român, cu siguranță că de cel al poporului american nu ar fi putut fi ignorat.

Dar, așa a fost dintotdeauna, când cel mare nu a ezitat să se îmburice în fața celui mic. O astfel de atitudine nu a fost inventată de americani. O întâlnim și la romani și la otomani și la ruși sau la habsburgi. Toți care dețineau ”Înaltele Porți” aveau această meteahnă de a nu fi indiferenți când mărunțeii lor vasali nu doreau să țină cont de ei. De la lipsă de respect la neinspirată atitudine a fost scrisă această scară a lipsei de recunoștință, scară pe care era măsurată neinspirata atitudine a celui de care depinde buna dispoziție, în cazul de față, al SUA, a bunăvoinţei pe care Casa Albă îl poate arăta popoarelor care i-au ieșit în calea intereselor lor.

Astfel, mai noul Hans nu ezită să atragă atenția celor care nu sunt obișnuiți cu acest tip de mesaj (este vorba poate doar de copiii din clasa 0), cugetând cu glas tare: ”Susţin în totalitate munca doamnei Kovesi. Chiar am avut privilegiul să o întâlnesc săptămâna trecută şi i-am spus şi dânsei ceea ce le-am spus tuturor oficialilor români pe care i-am întâlnit, şi anume faptul că Statele Unite ale Americii susţin lupta României împotriva corupţiei. Iar eu, ca ambasador, voi face tot ce îmi stă în puteri pentru a sprijini România în acest demers”. ȘI, pentru că mesajul pe care ambasadorul trebuia să-l transmită României trebuia să aibă ca dans de scenă mișcarea amenințătoare a degetului, să fie cât se poate de bine înțeles, Excelența Sa nu a ezitat să fie cât se poate de explicit: ”În sfârşit, România trebuie să rupă cercul influenţei politice asupra deciziilor economice. În anul 2016 vor avea loc două serii de alegeri. Acesta ar putea fi şi un an hotărâtor pentru România. Fac apel la liderii români să dea un exemplu pentru viitor: să lase la o parte preocupările politice pe termen scurt şi să se concentreze asupra binelui ţării pe termen lung în adoptarea de legislaţie nouă sau revizuirea legislaţiei existente; să înceteze să se amestece în administrarea companiilor de stat în scopul obţinerii de beneficii politice şi să le permită acestora să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu bunele practici de afaceri, astfel încât toţi românii să se bucure de efectele benefice; să îi apere în mod public şi cu tărie pe procurorii care îi anchetează pe cei corupţi şi să sprijine cu tărie un sistem judiciar independent”. Chestia cu ”să îi apere în mod public şi cu tărie pe procurorii care îi anchetează pe cei corupţi şi să sprijine cu tărie un sistem judiciar independent” este fraza pe care Hans Klemm a dorit să o transmită în aceeași cheie a lăsați-o pe Laura Codruța Kovesi să lucreze, căci ea lucrează pentru noi, iar noi știm de ce trebuie ea să lucreze așa. Nu mai faceți zgomote de galerie, păstrați liniște! Se lucrează sub tensiune!”