Adi Cristi
Adi Cristi

FĂRĂ SUTIEN, CU INIMA ÎNCĂRCATĂ

 

Adi Cristi

Adi Cristi

Din nou suntem martorii mascaradei cu Elena Udrea. Mascarada este pusă în valoare de o prevedere constituțională care a ajuns de râsul curcilor, cum se mai spune prin popor despre o anume situație lamentabilă. În ultimii zece ani, din momentul în care Traian Băsescu a început să dicteze poporului român ce înseamnă să fii ”președinte jucător”, instituția protecție omului politic de eventualele jocuri de culise, numită imunitatea parlamentară, a intrat în derâdere, de parcă cel care o revendică, întru apărarea demnității sale de străveziile jocuri de interese, nu ar face altceva decât să se acuze singur.  Chiar dacă în Europa această instituție funcționează fără nici un  fel de suspiciune împotriva celui care o revendică, la noi a devenit deja o culpă să beneficiezi de ceea ce legea îți dă dreptul, întru apărarea ta față de toate comenzile de poliție politică, de exemplu, dovedite în mandatele lui Traian Băsescu și nu numai. Traian Băsescu a construit un fir scurt între infracțiune și imunitate, lăsând să se înțeleagă că cei care invocă această protecție o fac doar cu scopul de a se sustrage legii, ”de a împiedica” Justiția să-și facă datoria. Nu puține sunt exemplele prin care un ”infractor”, împotriva căruia începuse  cercetarea penală, trimis în judecată, de pe funcția de ministru, a fost dovedit de instanța de judecată ca fiind nevinovat. În fața acestei grave erori de anchetă penală nimeni nu a fost tras la răspundere, invocându-se mecanismul justiției, acela prin care, spun deontologii, ”în cele din urmă adevărul a ieșit învingător!”. O astfel de ”sărbătoare a Justiției”, cu toate gradele ei de judecată, este pur și simplu aruncată în ridicol de întrebarea: ”Da, cu onoarea mea nereperată cum rămâne?” Cine plătește pentru fracturarea brutală a unei cariere politice, doar pentru că cineva s-a trezit cu o plângere penală făcută pe alte considerente (de răzbunare sau chiar de ocupare a drumului în fața celor care cred că ei merită întâietatea)?

Parlamentul este îndrituit prin lege să voteze atunci când procurorii cer urmărirea penală, reținerea sau arestarea preventivă a unui ales sau a unui ministru. A vota înseamnă: ”pentru”, ”abţinere” sau ”împotrivă”. Cei care încearcă intimidarea sau distorsionarea voinței liber exprimate a parlamentarului, acelea sau aceia, încalcă legea, viciind unul dintre drepturile fundamentale ale omului.

Imunitatea parlamentară nu este nici un moft, nici o încercare de a fenta legea, nici o mină cu efect întârziat pusă în curtea Justiției. Ea face parte din acel cordon sanitar pe care legiuitorul l-a construit, astfel încât efectele unor conspirații, până la un anumit punct acceptate de jocul politic, să fie cât mai mult îndepărtate de puterea Legislativă, acolo unde de fapt se construiesc legile. Cadrul antiseptic este necesar pentru această activitate de care depind toate celelalte puteri ale unui stat de drept funcțional. O lege virusată va ataca și puterea executivă, dar și puterea judecătorească, cum de fapt putem da exemple triste și revoltătoare astăzi, din deceniul de tristă amintire, gestionat de voința lui Traian Băsescu și a acoliților acestuia, acoliți care astăzi sunt pedepsiți să se confrunte cu monstruozitatea creată de ei, făcându-i acum să invoce dreptul la imunitate, dreptul la libertate, dreptul la o judecată nepărtinitoare, în care să se amestece fel de fel de eminențe cenușii.

Elena Udrea a fost pentru a treia oară adusă în fața Parlamentului, a Camerei Deputaților,  pentru a-și susține dreptul la imunitate, astfel încât solicitările agasante ale procurorilor să fie respinse. Dar, sistemul ocult, construit pe spațiul celui de-al doilea mandat al președintelui Traian Băsescu,  încearcă și de această dată să o aresteze. În cuvântul ei Elena Udrea a ținut să le aducă aminte colegilor ei deputați că ”mai devreme sau mai târziu le va veni și rândul lor”. Acest mesaj nu poate fi confundat cu o amenințare directă la siguranța politicianului, cât mai ales o schimbare de personaje, după modelul ”aceeași pălărie cu altă Elenă”. Elena poate fi și Victor și Gabriel și Călin și Vasile, Alina sau Traian, pentru a vorbi în treacăt doar de cei care se află astăzi în frunte, pe piscul puterii de unde, tot Elena Udrea le prognozează traseul: ori acasă, ori la pușcărie!

Deocamdată ea se așteaptă să meargă din nou în Beciul Domnesc, evident fără sutien, dar cu inima încărcată!

ADI CRISTI