MUSTRAREA DE CONȘTIINȚĂ

Adi Cristi

Ne apropiem de finalul unui an turbat din punct de vedere al activității politice, an în care au fost dezmințite toate sondajele de opinie considerate unanim a fi liniștitoare sau numai bune de împăcat cu gândul eșecului.

2015 poate fi inventariat ca fiind anul ce a scos din tipare tot ceea ce ne lăudam noi că știm, sub forma cunoașterii asumate, aruncându-ne în mlaștina imprevizibilului, pumnalului înfipt în spate de către cel care ne susura în urechi liniștea cu zâmbetul pe buze și bătaia încurajatoare pe umăr: ”Lasă, nu te impacienta, sunt eu în spatele tău, nu-ți fă griji, tu ocupă-te de cei care te atacă frontal, căci eu am grijă să nu te mai ridici de jos niciodată!”

Suntem un popor imprevizibil, greu de intuit. Atipic după formatul manifestărilor pe care societatea și le asumă, dar și după reacția clasei politice, tulburată profund de o misiune ratată, de o pierdere de echilibru și de substanță în ochii alegătorului.

Anul 2015 a adus în prim planul scenei publice alți doi actori, ale căror roluri au ajuns să fie principale, chiar dacă ele au fost distribuite băiatului care traversează scena cu tava pe care stă un pahar cu apă și fetei care ia pelerina și jobenul invitatului la cină. Vorbim astfel despre procurorii DNA și despre strada tinerilor liberi și frumoși, cei care se fac ”vinovați” de distrugerea metehnelor puterii înțepenită în proiectul ei de a deveni nemuritoare sau de a se bucura de o alternanță la guvernare, după principiul: ”acum eu, apoi tu și din nou eu și din nou tu”. În acest cerc închis nu putea pătrunde altcineva, astfel încât electoratului să i se oferea să aleagă doar din două variante ”pe cea mai puțin rea”, de regulă pe aceea care a răgușit pe perioada mandatului, în opoziție. Procurorii DNA au reușit să decimeze leadershipul actualelor partide politice, beneficiind de firul verde al corupției, ce s-a dovedit a fi insensibil la culorile politice. În timp ce procurorii săpau în subteranele formațiunilor politice din care, spre surprinderea multora dintre alegătorii de bună credință, extrăgeau, cu tot cu rădăcini, putreziciunea clasei politice, strada acelor tineri liberi și frumoși se revolta din ce în ce mai ferm și mai agresiv împotriva tuturor, amendând, de această dată cu voce tare, strigată, urlată, corupția sub formă de cancer, aflat în metastază în trupurile intereselor actualei clase politice.

După părerea străzii nimic nu se mai poate salva din astfel de conștiințe bolnave, nimic nu mai poate fi folosit nici măcar sub formă de produse din materiale recuperabile, din care societatea să-și facă coșulețe sau abajururi, suporți pentru tacâmuri sau pentru vasele luate direct de pe flacăra aragazului. Nici măcar stativ de pus lemne în fața șemineului nu se mai poate face din reciclarea clasei politice actuale.

În viziunea străzii nu mai avem nevoie de partide politice sau, după câteva zile de buimăceală, s-a ajuns la concluzia că nu se poate fără partide, doar că aceste partide necesare ar trebui să fie altele decât ceea ce se află acum în Parlamentul României și care au fost validate de votul popular. Se vorbește astfel despre reconstrucția din interior a actualelor partide, de prigonirea corupților, de aducerea în prim planul vieții a celor din rândurile III, IV, atâta timp cât și politicienii din rândul II au început să fie invitați să dea cu subsemnatul pe la DNA.

Se vede  acum cât de adânc a săpat corupția în rândul celor care aveau binecuvântarea electoratului de a se ocupa de ”problemele de interes național”, interes care, invariabil, a fost confundat cu interesul personal sau cu interesul de grup, de acel grup definit de DNA a fi ”grup infracțional”.

Trăim în România, țara tuturor posibilităților, țara în care avem loc de întors în toate direcțiile, chiar dacă noi folosim în continuare intrarea de serviciu, prin bucătărie în living room, preferând să ținem blocată intrarea principală. Se pare că, indiferent de ceea ce am face noi, ne mustră conștiința, chiar și numai din precauție, să nu fie ea surprinsă de avatarul delatorului.