De ce apare milia la adulţi?

 «Coşuleţele», «punctuleţele», «granulaţiile» albe, cu diametrul de până la 3 mm, care apar «sub pielea» multor adulţi, într-adevăr, reprezintă, de cele mai multe ori, milia.Cel mai frecvent, milia apare pe faţă (în jurul ochilor, pe pleoape, obraji). Mai rar – pe nas, mameloane sau organele genitale. În multe surse, cauzele miliei se explică în felul următor: «Milia se formează în urma blocării canalelor secretoare ale glandelor sebacee. Drept consecinţă, sebumul se acumulează sub piele, alcătuind nişte formaţiuni compacte».Totuşi, cercetând rezultatele studiilor ştiinţifice consacrate acestei probleme, am aflat că interpretarea dată a etiologiei milia este incorectă.De exemplu, analiza histologică a probelor de ţesut cutanat, prelevate de la persoanele cu milia pe piele, a arătat că, în majoritatea cazurilor, formaţiunile de milia sunt separate de glandele sebacee şi de canalele secretoare ale acestora.Dincolo de aceasta, analiza chimică a conţinutului de milia a arătat că acestea sunt alcătuite din keratină (adică din acumulări de celule cutanate) şi nu din sebumul secretat de glandele sebacee ale pielii.Din punct de vedere medical, milia sunt nişte chisturi keratinice din epidermă, sintagmă ce s-ar traduce, literalmente, ca «pungi din stratul superior al pielii ce conţin keratină».Blocarea canalelor secretoare ale glandelor sebacee poate provoca, într-adevăr, apariţia unor «formaţiuni compacte de culoare albă» în piele, dar aceste formaţiuni nu se numesc milia, ci comedoane închise.Oamenii cu comedoane închise sau cu milia pe piele, ştiu foarte bine diferenţele dintre acestea: comedonul închis poate fi, aproape întodeauna, extras (scos) cu uşurinţă din piele, din acesta ieşind o substanţă destul de densă sau un cheag de sebum întărit. Comedoanele apar mai des pe obraji, umeri sau piept (în regiuni caracteristice pentru apariţia coşurilor) şi aproape niciodată pe pleoape.Milia, dimpotrivă, sunt greu de scos. Când apăsăm cu putere, aceste formaţiuni nu ies din piele, dar chiar şi atunci când reuşim să le extragem, din ele se prelinge o cantitate nesemnificativă de substanţă albă moale.După cum se va vedea mai jos, în ciuda diferenţelor de structură şi de «comportament» între milia şi comedoanele închise, ambele se îndepărtează de pe piele prin aceeaşi metodă de tratament.Milia, care au apărut deja pe piele, dispar de la sine, timp de câteva luni, în urma procesului firesc de reînnoire a pielii. Cu toate acestea, în locul formaţiunilor vechi, cu timpul, apar alte milia noi şi, din acest motiv, milia sunt mereu prezente pe piele.În momentul de faţă, nu există medicamente, creme sau unguente, care ar putea îndepărta rapid milia deja prezente pe piele. De aceea, dacă doriţi să îndepărtaţi milia de pe faţa dvs., ar fi bine să mergeţi la cosmetolog sau la medicul dermatolog. Acesta va înţepa milia cu un ac ascuţit şi va stoarce conţinutul acestora.Unii medici dermatologi îndepărtează milia cu ajutorul laserului sau al electrocoagulării, dar, după toate aparenţele, aceste metode de tratament nu prezintă mai multe avantaje decât îndepărtarea cu un ac ascuţit.Dacă sunteţi sigur că puteţi îndepărta de sine stătător milia, o puteţi face în faţa oglinzii, utilizând un ac ascuţit, dezinfectat în prealabil cu un antiseptic.E foarte posibil să repetaţi, cu timpul, procedura dată, pentru a îndepărta chisturile de milia ceva mai mari sau mai vizibile.Evitaţi să scoateţi milia fără a le sparge, în prealabil, cu acul, mai ales dacă acestea sunt situate în straturi mai adânci ale pielii. Traumatismele pielii contribuie la apariţia de noi milia.Până în momentul de faţă, nu s-a elaborat o schemă tactică de tratament general-acceptată pentru milia, dar noi am găsit totuşi rapoartele unor dermatologi diferiţi, în care se vorbeşte despre metodele de tratare reuşită a milia cu ajutorul medicamentelor administrate, de regulă, pentru vindecarea comedoanelor închise sau acneei (coşurilor).Medicul vă poate propune o cremă cu tretinoină, tratament cu retinoizi (etetrinat) în formă de comprimate orale sau o cură de tratament cu antibiotice (minociclină).