Vaginita bacteriană

Vaginita bacteriană (Gardnerella, vaginita nespecifică) este o boală ginecologică extrem de răspândită care apare în cazul în care se dereglează componenţa microflorei normale vaginale.Microflora normală a vaginului sunt bacteriile (în special, lactobacili), care populează vaginul femeii sănătoase. Lactobacilii produc peroxid de hidrogen, care, fiind dezintegrat, creşte aciditatea vaginală (creşte pH-ul mediului vaginal) şi, astfel, previne popularea vaginului cu microbi patogeni care nu pot exista într-un mediu acid.Vaginita bacteriană se dezvoltă, cel mai adesea, în urma unui tratament cu antibiotice, la femeile care folosesc spermicidele, la femeile care fac spălături vaginale, sau la femeile care au mai mulţi parteneri sexuali. Acest lucru se datorează faptului că, în asemenea situaţii, există un risc crescut al tulburării microflorei vaginale normale (distrugerea lactobacililor) care, la rândul său, conduce la schimbarea pH-ului în vagin şi crearea condiţiilor favorabile pentru multiplicarea bacteriilor patogene.În special, la femeile care suferă de vaginita bacteriană, frotiul vaginal, adesea, arată prezenţa unor infecţii, cum ar fi:Gardnerella (Gardnerella vaginalis) ,micoplasma (Mycoplasma hominis),ureaplasma (Ureaplasma urealyticum). Acţionând împreună, aceşti microbi provoacă inflamaţia pereţilor vaginului care se manifestă prin eliminări vaginale cu un miros neplăcut, însoţite de prurit (vezi mai jos simptomele).Cu toate că în dezvoltarea vaginitei bacteriene sunt implicaţi anumiţi microbi, aceasta nu se consideră o boală cu transmitere sexuală. Bacteriile care cauzează vaginita bacteriană, pot fi detectate în organele genitale ale majorităţii bărbaţilor sănătoşi şi ale femeilor sănătoase. Din aceste considerente, boala, adesea, este numită vaginita nespecifică, ceea ce înseamnă inflamaţia pereţilor vaginului cauzată de microbi ordinari, care la majoritatea oamenilor nu provoacă boala. Cu toate că Gardnerella vaginalis poate fi detectată în tractul genital al majorităţii bărbaţilor, această bacterie rareori provoacă inflamaţia organelor genitale ale bărbaţilor.Dacă bărbatul nu are niciun simptom al bolii (durere, arsură, roşeaţă în zona genitală) nu este nevoie de tratament.Femeile ale căror teste (frotiul bacteriologic) au arătat prezenţa în vagin a Gardnerella vaginalis, dar care nu au simptome ale bolii, nu necesită tratament.Chiar dacă tratamentul va fi efectuat, acest microb, în curând, va reapărea în vagin.Principalele simptome şi semne ale vaginitei bacteriene (ale Gardnerellei) sunt:Eliminările vaginale de culoare gri-alb, urât mirositoare (cu miros de peşte). Mirosul rău în cazul vaginitei bacteriene este deosebit de puternic după actul sexual;Mâncărimea în zona genitală care, de regulă, apare pe fondul eliminărilor vaginale descrise mai sus şi care poate fi însoţită de inflamaţia intrării în vagin şi a labiilor genitale;În cazuri rare, vaginita bacteriană poate provoca dureri în timpul actului sexual şi dureri în timpul urinării .Simptomele de mai sus pot fi un semn nu doar a vaginitei bacteriene, dar şi un semn al altor boli (de exemplu, al gonoreei, tricomonazei, candidozei). Din aceste considerente, doar în baza simptomelor, este imposibil de făcut un diagnostic precis. Pentru a clarifica cauzele bolii, ar trebui să vă adresaţi medicului şi să efectuaţi testele necesare. Vaginita bacteriană se întâlneşte mai des decât candidoza, cu toate acestea, doar puţine femei ştiu de existenţa acestei boli.Astfel, observând unele scurgeri vaginale şi mâncărime, multe femei imediat presupun că suferă de candidoză, despre care ele cunosc multe lucruri, fie că de la prieteni, fie că de la televizor, fie că de pe internet, şi încep tratamentul cu preparatele antifungice care sunt absolut ineficiente în cazul vaginitei bacteriene.Vaginita bacteriană nu face parte din grupul bolilor infecţioase, dar dezvoltarea îndelungată a bolii, fără un tratament adecvat, poate conduce la unele consecinţe grave.În special, la femeile cu vaginită bacteriană creşte semnificativ riscul de inflamare a organelor reproductive şi a complicaţiilor după examenele ginecologice sau după manipulările ginecologice (chiuretaj, histeroscopie).Vaginita bacteriană, în timpul sarcinii, creste riscul de naştere prematură, de infecţie a membranelor, precum şi de dezvoltare a endometritei după naştere.Principalul tratament al vaginitei bacteriene constă în utilizarea antibioticelor (Metronidazolul sau Clindamicina), care inhibă creşterea bacteriilor patogene în vagin şi creează condiţii pentru restabilirea florei normale.Antibioticele menţionate mai sus, de regulă, se prescriu în formă de tablete vaginale sau de supozitoare vaginale.În niciun caz nu trebuie să încercaţi să vă auto-trataţi. Doza şi durata tratamentului cu antibiotice le stabileşte medicul.În unele cazuri, o singură cură ar putea fi insuficientă pentru eliminarea bolii. În cazul în care, după finalizarea tratamentului, simptomele bolii reapar rapid, medicul poate să vă prescrie un tratament repetat.Tratamentul vaginitei bacteriene cu antibiotice sporeşte riscul dezvoltării candidozei. Din aceste considerente, odată cu antibioticele, medicul poate să vă prescrie şi medicamente antifungice.Unele studii au arătat că medicamentele care conţin culturi vii de Lactobacillus, pot reduce riscul reapariţiei a vaginitei bacteriene.În timpul tratamentul vaginitei bacteriene, se recomandă să vă abţineţi de la contacte sexuale. Cu toate acestea, în cazul în care totuşi veţi avea sex, trebuie să ţineţi cont de faptul că supozitoarele vaginale şi comprimatele cu Clindamicină, care sunt utilizate în tratamentul vaginitei bacteriene, pot reduce rezistenţa prezervativelor şi a diafragmelor vaginale şi cresc riscul de ruptură a acestora, reducând semnificativ gradul de protecţie împotriva unei sarcini nedorite sau infecţii cu transmitere sexuală.