24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Pentru unii suntem mumă, pentru alții ciumă. Pentru unii avem de toate, pentru alții doar ”nu se poate”. Trăim în România, pentru unii Țara Făgăduinței, pentru alții doar… Românica. Din când în când se mai trezește un mugur (din familia Isărescu) în prag de primăvară și ne zgâlțâie la viață, amintindu-ne că pentru a trăi avem nevoie de unele și de altele. Ne place să credem că suntem urgisiții lumii, că norocul nu s-a așezat pe noi nici măcar cât se mai poate așeza un fluture sau o muscă.
„Trebuie să fim realiști. Personal, nu am văzut niciodată în cei 25 de ani pericole mai mari la adresa stabilității economice și financiare a României. Deși am avut o creștere substanțială a salariului minim, situația macroeconomică bună este adevărat nu se reflectă întocmai la nivelul populației și firmelor. Există nemulțumiri, există tensiuni. Mulți oameni și multe firme mici o duc în continuare greu. (…) Când încă mai sunt multe de făcut pentru ca stabilitatea macroeconomică să se transmită în creșterea nivelului de trai și a calității vieții, ne confruntăm cu riscul adevărat de a pierde cel puțin o parte din progresele obținute atât de greu. Creșterea deficitului public în 2016 până la limita europeană de 3% din PIB și mai ales perspectiva unui deficit bugetar de aproape 4% din PIB în 2017 va duce categoric la intrarea datoriei publice pe o traiectorie ascendentă și ne arată că nu am învățat destul din principiul potrivit căruia în perioada de creștere economică susținută, trebuie să și economisim. Când avem mai mult, nu trebuie să cheltuim tot, trebuie să facem rezerve”, a explicat Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naționale a României, în cadrul unei conferințe pe teme de dezvoltare regională”.
Cel mai vechi guvernator de bancă națională din Europa și poate și din lume, Mugur Isărescu, demonstrează că este în continuare un spirit lucid, un analist a cărei expertiză ne poate crea acel avantaj nesperat, doar dacă liderii politici vor considera că trebuie luat în seamă, că trebuie ascultat.
Și, tot acest guvernator, care se confundă în România cu acei 26 de ani de libertate de democrație, nu ezită să-și prelungească observația, intrând în profunzimea rănilor sângerânde ale României reale, concrete.
„Dacă nu suntem atenți putem nu doar să stagnăm economic (avem deja o stagnare a producției industriale) dar și să întârziem procesul de convergență. Înainte de a căuta convergența trebuie să evităm divergența. Aderarea la zona euro, bazată pe o strategie echilibrată, poate fi un proces benefic, un adevărat catalizator menit să crească competitivitatea economiei românești și să fie o adevărată ancoră care să limiteze posibilele derapaje macroeconomice. Suntem astăzi într-un moment crucial. Pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă este esențial să nu cumva să facem pași înapoi, să nu punem în pericol realizările economice obținute în urma procesului atât de dificil de consolidare fiscală și stabilitate macroeconomică. Exact acum când înregistrăm una din cele mai importante creșteri economice din România, să nu punem în pericol această evoluție prin inițiative legislative contrare acestui lucru”.
Suntem atât de singuri încât nu ne putem despărți de astfel de gesturi fundamentale, de care avem nevoie ca de aer. Noi nu ne mai aparţinem nouă, așa cum nici România nu ne mai aparţine. Noi suntem mai mult decât români, suntem europeni, iar România este mai mult decât o țară, ea trebuie să-și armonizeze interesele cu cele ale Uniunii Europene, grupare de țări din care facem parte din 2007. Poate de aceea clarviziunea lui Mugur Isărescu nu are cum să nu pună degetul pe rană, semnalând majorul dezechilibru dintre vest și est, cel care poartă toată vinovăția sărăciei din această margine răsăriteană de Europa.
”Guvernatorul BNR a admis faptul că economia crește, în prezent, pe baza consumului intern și mai puțin sau chiar deloc pe baza exporturilor. Și investițiile în infrastructură sunt foarte reduse, fapt care împiedică dezvoltarea regională a României. „Nu avem încă o autostradă care să traverseze Carpații, nu avem o centură completă a Bucureștiului, nu am terminat nici măcar cei 16 km care leagă A1 de DN1. Jumătate din localitățile țării nu au canalizare, apă curentă etc. Toate acestea necesită investiții publice. Trebuie o adevărată chibzuială în cheltuirea banului public”. Din acest punct ar trebui să începem să ne stabilim prioritățile programelor de dezvoltare, fără ca să apelăm din nou la generațiile de sacrificiu. Să ne dezvoltăm durabil trăind, fără a mai muri pe altarul sacrificiului, pentru generațiile următoare.
ADI CRISTI
