NU NE VA FI DIFICIL SĂ ALEGEM

Campania electoral se apropie de final. Finalul conceput a fi cu tot dichisul: suflete date peste cap, obștescul sfârșit, alături de toată garnitura de smiorcăieli bocitorești. A fost o campanie, trebuie să recuoaștem, fără miză. Mai este tot învingătorul a defilat încă de dinaintea startului îmbrăcat în tricoul campionului, astfel încât, prin împrejurimile sale ceilalți contracandidaţi făceau tot felul de măscări, de giumbușlucuri, poate, poate vor ieși și ei din anonimat cu vreo obrăznicie.

Campania nu a adus nici un element nou, care să aibă capacitatea de a scurt-circuita scena politică, de a schimba ierarhi. Poate cele câteva intervenții ale DNA, de dinaintea începerii numărătorii inverse a celor 30 de zile de campanie, să fi ținut loc de adversar politic semnificativ, care a reușit într-adevăr să schimbe dintr-un început opțiunile electoratului, atâta timp cât favoritul era ținut în arest la domiciliu sau avea restricție de a se prezenta la locul de muncă. În unele cazuri cum a fost cel al Olguței Vasilescu, de la Craiova, DNA a pus umărul în a ambiționa electoratul de a o vota masiv, atâta timp cât, învinuirile aduse primarului din Bănie se dovedeau a fi nu numai puierile, cât mai ales de maximă rea credință.

Trebuie să recunoaștem că, la aceste alegeri locale, clasa politică s-a dovedit a fi cât se poate de timorată, suspicioasă, fără nerv, greu de urnit, lăsând amintirii pradă mai vechile obiceiuri cu momirea electoratului.

Nici afișajul, nici ”pomenile electorale” nu au mai sărit în ochii și așa închiși ai alegătorului, atâta timp cât legea nu mai permite, DNA nu mai doarme, iar candidații cu șanse reale de câștig nu s-au mai arătat dispuși să exagereze și să piardă totul pe o mișcare neinspirată.

Nucleele dure ale politicienilor de diverse culori au acționat mai vizibil în orașele mari, cu miză vizibilă de imagine (București, Craiova, Iași, Brașov, Constanța, Poliești, Cluj, Pitești, Timișoara, Baia Mare, Bacău, Târgu Mureș, Brăila, Oradea, Buzău, Piatra Neamț).

De această dat vor câștiga doar cei care au îndrăznit să facă ceva bun, ceva pentru comunitate, ceva din care cetățeanul să înțeleagă unde se află el, care este rolul lui, cât de mult contează în destinul localității despre care este vorba în propoziție.

Acest gen de primar contează, acest gen de edil va fi câștigător, oriunde s-ar afla el. Nu mai putem vorbi despre primarii marilor orașe și primarii micilor orașe. Vizibilitatea primilor fiind maximă ea influențează direct și alegerea celor care conduc destinele unor comunități mai mici, după îndemnul: ”Să fie și la noi ca la Iași sau ca la București”!

O astfel de optică face ca numitorul comun al alegerilor locale din 2016 să fie, în cele din urmă, după 26 de ani de căutări, competența și asumarea responsabilităților ce decurg din destinul localității despre care se face vorbire la urne.

Avem nevoie de această atitudine, avem nevoie de astfel de oameni, care știu că un oraș are, înaintea oricăror altor bogății, oameni, locuitorii săi, cei care au capacitatea de a multiplica valoarea existentă sau de a o risipi, dacă tonul la un astfel de cântec este dat de apucăturile oneroase ale conducătorilor aleși.

La Iași există acest imens avantaj intrat pe acest făgaș al respectului față de cetățean, chiar dacă mai sunt câțiva ciudați sau ciudate care se cred a fi ”salvatorii națiunii”. Nu putem să-i ignorăm,  nu avem voie să o facem, chiar dacă nu este vorba aici de compătimire, ci mai ales de deșteptare, de trezire, de zgâlțâire cu îndemnul: ”Scoală, bre, că dormi de mult timp în mijlocul intersecției!”

Campania electorală se termină înainte de a începe, considerând că ceea ce s-a petrecut în aceste 30 de zile nu a schimbat nimic din opțiunea electoratului, cu atât mai mult cu cât actualul primar interimar și-a văzut de rezolvarea problemelor pe care orașul i le-a servit  în fiecare dimineață de lucru.  Contracandidaţii săi au avut tot timpul necesar să se remarce, să se prezinte, să promită și să viseze. Se poate spune că am avut de privit două realități paralele. Una concretă și alta iluzorie. Va trebui să alegem în ce spațiu vom dori să trăim în fiecare zi în următorii patru ani. Și nu ne va fi dificil să alegem!

ADI CRISTI