24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Dincolo de perdeaua verde a Carpaților, în restul lumii de răsărit, în restul lumii occidentale, la nord sau la sud, la est sau la vest totul se află într-o continuă mișcare, dar mai ales într-o imprevizibilă stare, fără de care nu am reuși să ne dăm seama că nu știm nimic, că nimic din ceea ce se întâmplă nu poate să ne lase indiferenți, chiar dacă astfel de întâmplări îi privesc pe Erdogan și pe Putin, pe Trump și pe acea parte a poporului american care dorește ”să se întoarcă acasă”.
Acest sentiment de însingurare rătăcitoare printre străini, de mărire dincolo de limitele tale vizuale, doar pentru ca viitorul să-ți aparțină în continuare, cum îți mai aparține aerul pe care în respiri, a adus în inima realității marele spin, sub formă de lance aruncată de nevolnicia celui blocat în inepțiile vremurilor.
Milionul de tuci ieșiți în stradă (din comanda celor trei milioane, cât a fost formulară inițial) a cântat și preaslăvit ”democrația” în Turcia, ca și cum Nicolae Ceaușescu, Iosif Visarionovici Stalin, Adolf Hitler ar fi trăit degeaba. Acești trei dictatori de tristă amintire nu se încurcau doar cu un milion sau cu trei milioane de adepți, de simpatizanți, de fanatici. Ei nici nu aveau nevoie ca popoarele lor să-i iubească. Frica a fost singurul agitator care reușea să adune zecile de milioane, sutele de milioane de asupriți, puși să reacţioneze la unison, să stea în mâini, să stea în cap, să se târască pe burtă, dacă liderul maxim o cere, indiferent de oră, indiferent de zi, indiferent de anotimp.
Exercițiul lui Erdogan, cu ajutorul căruia ar fi încercat să susțină că Turcia este și astăzi un stat democrat, devine unul lamentabil, pueril, străveziu, prin care continuă să se vadă gravele încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenești. În timp ce Recep Erdogan scoate în piețele publice ale Turciei un milion de oameni și un milion de drapele, cu un milion de scandări ”pro democrația Turciei”, în care se cere pedeapsa cu moartea, în care se duc deja pe față tratative cu Rusia, intuindu-se despărțirea de Uniunea Europeană ca o contrapondere la noile relații ale ”Sultanului Erdogan” cu ”Țarul Putin”, noi trebuie să fim de acord cu ”măcelul” celor peste 60.000 de tuci, cărora Erdogan le-a încălcat drepturile prezumției de nevinovăție, valabilă până când o instanța de judecată îi va găsi vinovați de încălcări ale legii și nu de simpatii sau antipatii politice. În momentul în care profiți de eșecul unei lovituri de stat, despre care încă nu s-a aflat adevărul, nu s-a aflat cine a instrumentat-o și cine a înăbușit-o înainte ca ea să se dezvolte, ceva este putred și pe malurile Bosforului nu numai în Danemarca.
Este incredibil cum de Recep Erdogan își ceartă aliații oficiali, NATO și SUA, pentru vă aceștia nu țin ochii închiși la planurile lui de epurare a opoziției în Turcia, și cum, în același timp, se gudură pe la picioarele lui Vladimir Putin, după ce, cu o lună în urmă, nu a ezitat să-l spurce.
Democrația din Turcia nu poate fi salvată sau ascunsă în spatele acelor imagini nesfârșite de turci acoperiți în bătaia vântului de drapelele roșii cu semiluna. Cei doi șefi de stat au convenit că nu mai este timp să bată apa în piuă, fiind necesară o grabnică întâlnire de lucru și de decizii.
„Va fi o vizită istorică. Un nou început. La discuțiile cu prietenul meu Vladimir (Putin), cred că va fi deschisă o nouă pagină în relațiile noastre bilaterale. Țările noastre au multe lucruri de făcut împreună”, a spus Erdogan. El efectuează astăzi o vizită la Sankt-Petersburg, unde se va întâlni cu președintele Vladimir Putin.
Cei doi lideri ar urma să discute despre problema ridicării embargoului rusesc asupra produselor alimentare, reluarea zborurilor charter, construcția gazoductului TurkStream, situația din Siria sau lupta împotriva terorismului.
Relațiile dintre cele două țări au fost extrem de tensionate, fiind afectate de doborârea unui bombardier rusesc Su-24 de către aviația turcă la granița cu Siria, în noiembrie anul trecut.
La 29 iunie 2016, Vladimir Putin și Recep Erdogan au avut o convorbire telefonică în timpul căreia au convenit să ia măsuri pentru normalizarea relațiilor dintre țările lor, precum și asupra unei întâlniri personale.
Președintele Federației Ruse i-a spus președintelui Turciei că mesajul său de la 27 iunie 2016, când Recep Erdogan a cerut scuze pentru moartea pilotului Su-24, a creat condițiile prealabile pentru reluarea colaborării”.
Să fie această colaborare inaugurarea unui nou pol de conflict pe mapamond? Oricum, astăzi se vor descifra foarte multe elemente ce țin de arhitectura viitorului apropiat a lumii. Cine va fi cu cine și cine va fi împotrivă. Jandarmul lumii va fi terfelit la masa Sultanului și a Țarului sau acesta va reuși să le smulgă însemnele puterii, transformându-le în coroanele de spini ale pocăinței?
ADI CRISTI
