Afectiuni ale simtului gustativ si olfactiv

Simtul gustativ si simtul olfactiv au un rol important in diferentierea alimentelor placute si hranitoare de alimentele periculoase si neplacute. Omul dispune de cinci simturi, dintre care simtul olfactiv – mirosul – este cel mai putin inteles. Simtul gustativ este in stransa legatura cu stimularea chemoreceptorilor olfactivi. Cand exista o tulburare a unui simt, olfactiv sau gustativ, atunci si celalalt va fi afectat.

De foarte mult ori, tulburarile de gust sau de miros sunt dificil de diagnosticat si de tratat. Pierderea simtului olfactiv si/sau a simtului gustativ are un impact negativ asupra calitatii vietii. Mai mult, afectarea mirosului, prin incapacitatea de a detecta mirosul de fum sau de gaz, poate fi periculoasa si amenintatoare de viata.

Cu varsta, perceptia gustului si a mirosului scad

Conform unui studiu realizat de cercetatorii americani, persoanele care prezinta tulburari de gust si miros au un aport nutritional inadecvat. De asemenea, subiectii inclusi in studiu prezentau o stima de sine scazuta. Odata cu varsta, nivelul de perceptie a gustului si a mirosului scade,  persoanele varstnice fiind cele mai afectate. Inainte de a considera aceste simptome ca fiind normale in contextul inaintarii in varsta, trebuie excluse alte afectiuni, cum ar fi afectiunile neurologice sau afectiunile sistemice.

Afectiunile gustative si olfactive pot fi:

  • Totale – pierderea completa a simtului
  • Partiale – pierderea mai multor gusturi si/sau mirosuri
  • Specifice – pierderea unuia sau doar a anumitor mirosuri si/sau gusturi

Clasificarea tulburarilor de miros

Anosmia

Reprezinta pierderea completa a mirosului, din cauza inflamatiei mucoasei intranazale sau a unei obstructii care impiedica mirosul sa ajunga in regiunea olfactiva.

Cele mai frecvente afectiuni care determina anosmia sunt:

  • Infectiile virale, rinita cronica, rinita atrofica
  • Traumatismele cerebrale, tumorile, operatiile intracraniene
  • Infectiile, boala Alzheimer – frecvent la varstnici

Pentru stabilirea diagnosticului de anosmie atunci cand nu exista o cauza evidenta, este nevoie de o serie de investigatii amanuntite. Se vor examina nervii cranieni, tractul respirator superior in vederea identificarii unei afectiuni intracraniene sau intranazale. Pentru a exclude tumorile si fracturile – in cazul unui traumatism cranian – este de preferat efectuarea unui computer tomograf cu substanta de contrast la nivelul capului.

Hiperosmia

Reprezinta cresterea sensibilitatii la mirosuri. Este frecvent intalnita la persoanele cu tulburari de personalitate, de tip histrionic sau de tip nevrotic. De asemenea, poate aparea si in tulburarile epileptice.

 

Disosmia

Este definita ca o perceptie deformata a mirosului. Apare in infectiile de la nivelul sinusurilor, afectarea partiala a bulbilor olfactivi sau in tulburarea depresiva. Igiena dentara precara poate fi cauza asocierii dintre disosmie si prezenta unui gust neplacut.

Clasificarea tulburarilor de gust

 Hipogeusia

Reprezinta diminuarea simtului gustativ. Dupa un episod de gripa, poate aparea hipogeusie insotita de hiposomie, pentru o perioada scurta de timp.

 Disgeusia

Simtul gustativ distorsionat se mai numeste si disgeusie. Principalii factori care pot afecta gustul sunt: fumatul, unele medicamente, descuamarea limbii etc.

 Ageusia

Este foarte rar intalnita si consta in pierderea totala a gustului.

 

Dr. Oana M. Stanciu

Medic rezident geriatrie si gerontologie