PRĂDĂTORII

Germanii se pare că  nu au învățat nimic din nebunia fascismului pe care au adus-o în prim planul vieții în prima jumătate a secolului XX, reușind atunci să îngenuncheze pur și simplu civilizația umană, înconjurată de sârma ghimpată a lagărelor de concentrare sau înălțată prin fumul crematoriilor exterminării.

Nu au învățat nimic din gestul creștinesc al întoarcerii celuilalt obraz, lovind din nou cu sete în liniștea omenirii, cu aceeași ură și sadism cu care ”oamenii lui Hitler” au reușit să compromită valoarea demnității ”rasei ariene”.

Din nou germenii extremei drepte a nazismului încep să prindă contur, să se transforme în semințe, să amenințe din nou liniștea planetei.

De această dată fasciștii au folosit ușa din față, acceptând toate regulile impuse de democrația autentică, aceea a votului popular care să fie arbitrul în fața căruia nimeni să nu crâcnească.

Și-au fondat un partid conservator, Alternativa pentru Germania (Alternative für Deutschland / AfD), pe care în 2013 l-au lansat în lupta electorală. La o primă confruntare cu alegătorii AfD a pierdut, aproape de limita intrării în Budestag, obținând 4,7%, față de necesarul de minim 5%. La ”a doua încercare”, în 2017, AfD a reușit deja să convingă 13% din electoratul german, ajungând astfel să fie ”a treia forță politică a țării (după Uniunea Creştin-Democrată, formaţiunea cancelarului Angela Merkel, cu 32,5%, și Partidul Social-Democrat, cu 20%). Acest partid de extremă dreapta încearcă să-i obișnuiască pe nemți că și ei pot fi o soluție pentru Germania, o țară care chiar dacă o duce, din punct de vedere economic, din ce în ce mai bine, AfD a câștigat mizând pe nemulţumirile din ce în ce mai acute ale germanilor față de politica Angelei Merkel referitoare la încurajarea migranților ce au primit liber la invadarea Germaniei și a Uniunii Europene. Dincolo de forța ieftină de muncă migranții au produs deja abateri grave de la legile de siguranță și de securitate națională, devenind o fantă prin care fenomenul terorismului mondial a reușit să pătrundă în aceste țări ale Europei care nu au ezitat ”să-i primească cu brațele deschise”, dându-le casă, loc de muncă și toate drepturile pe care le au cetățenii Europei.

AfD s-a dovedit a fi un partid politic conservator și eurosceptic, al cărui program politic este anti-Euro, dar pro-Europa. Dacă vom urmări evoluția acestui partid ”pas cu pas” va trebui să ne manifestăm îngrijorarea, atâta timp cât istoricul relative mic al acestei formațiuni politice ar trebui să ne trezească, să fim cât se poate de atenți și de lucizi cu gesturile pe care noua extremă dreapta a Germaniei le face în detrimentul valorilor democrației europene.

Alternativa pentru Germania a câștigat mandate la alegerile în Parlamentul European din 2014, dar și la alegerile locale din 2014, 2015 și 2016. Așadar, actualmente Alternativa e reprezentată în Lanţurile Brandenburg, Saxonia, Turingiana (din 2014), Bremen, Hamburg (din 2015), Baden – Württemberg, Renania-Palatinat și Saxonia-Anhalt (din 2016).

Iată de ce cred că AfD nu poate fi considerată un accident, un moment de rătăcire nemțească, ci, din contra, ar trebui nu numai să ne arătăm îngrijorați, ar trebui să punem în vedere Germaniei că din nou în curtea ei exist deja în germinație noile semințe ale fascismului. Așa cum în România, de exemplu, sunt interzise partidele și manifestările comuniste, fasciste, naziste, tot așa și în Germania (dar și în celelalte țări ale Europei) ar trebui luate măsuri din fașă, astfel încât să nu mai fie posibilă reeditarea nopții minții a coșmarului produs de ”rasa ariană”.

Faptul că, de la an la an, AfD câștigă din ce în ce mai mulți adepți, reușind în numai patru ani să ajungă de la 4,7% la 13%, deci să-i convingă pe încă 8.3% dintre germani că poziția lor este bună, că acțiunile lor eurosceptice sunt ceea ce are nevoie Germania, așa cum tot Germania nu are nevoie de islamiștii care să le violeze femeile, să le distrugă casele primite de la guvernul German. Populația autohtonă a Germaniei nu are nevoie de acei teroriști musulmani care să le arunce în aer clădirile, care să-i înjunghie pe stradă, să-i împuște în cluburi și discoteci sau pur și simplu să intre cu mașinile în ei. O astfel de reacție este pe cât de firească pe atât de înțeles.  Un asemenea discurs, extins pe teritoriul urii de rasă, începe să țină, începe să încoloneze deja viitoarele regimente SS pe arterele unei democrații din ce în ce mai dezorientată, din ce în ce mai plină de drumuri înfundate.

Atenție, deci, la noul mandat al Angelei Merkel, care ar putea naște un nou Hitler, fie el și în blugi jerpeliți, căci astfel de rupturi cu prezentul țin mai mult decât gestul normal al mâinii întinse, care să poată salva un copil de sub dărâmăturile țării prăbușite în urma atacurilor prădătorilor din lumea civilizată.

ADI CRISTI