RESPIRAȚIE ARTIFICIALĂ III

(O sută de respirații gură la gură)

 

  1. Întins sunt briza mării.

Ridicat aerul mă arde pe rugul redutelor.

 

  1. Țin minte doar ceea ce nu-mi face rău.

Atacul de cord l-am scos la licitație.

 

  1. Obosit sunt în cea mai bună formă

Odihna cioplește din mine

statuia voievodală a inutilului.

 

  1. Treizeci de talanți e prețul corect al trădării

De aproape 2000 de ani omenirea nu a reușit

să-i mai adune o data.

 

  1. Binecuvântează-mi Doamne răbdarea!

Doar un infinit de găleți mai am

să scot toată apa din mare.

 

33.Cu urechea lipită de calea ferată

Ascult cum trenul trece prin mine

 

  1. Verdele dă viață negrului mortal

Între viață și moarte se mișcă pensula

semenea pendulului.

 

  1. Durerea nașterii se pierde brusc

în bucuria atingerii pruncului.

Durerea morții nu dispare decât

printr-o nouă moarte

uneori aceasta fiind următoarea.

 

  1. Ne naștem mai mulţi deodată

Fără ca să ne dăm seama cine a fost primul.

Moartea nu ține cont de această ordine

surprinzându-ne!

 

  1. Norii așteptând pe orizont

mănâncă hulpav Soarele.

Deasupra lor cerul însângerat

diluează lumina sinuciderii

 

  1. Urc ultimele trepte

după care aș vrea să zbor

În urma aripilor se ridică

visul meu în lanțuri legat.

 

  1. Pe fiecare plajă din lume

există o Doamnă în Negru.

Printre trupurile încinse trece dorul de casă.

 

  1. Mă ridic pe vârfuri să văd

să văd cât de întinsă îmi este umbra.

Oceanul, indiferent care va fi acela

Îmi ajunge sub tălpi, val după val.

 

  1. Femeile tinere invadează plaja

cum altădată erau cotropite popoarele băștinașe.

Durerea de gât întors

trasează drumul ispitelor!

 

  1. Strada este partea ochiului

Care curge la vale sau trece dealul

Întinderea câmpiei în cele din urmă devine

o linie punctată.

 

  1. Plictisindu-se de tine

carnea îți răvăşeşte trupul…

Hoții chiar dacă nu fură nimic

Întorc totul pe dos.

 

ADI CRISTI