SLUJIREA CETĂȚEANULUI

O întâlnire pe fond insipidă și neproductivă s-a întâmplat la B1TV, sub moderarea lui Silviu Mănăstrie, între Rareș Bogdan și Codrin Ștefănescu. Personajele în cauză nu au promis și nici nu promit ceva de calitate, nici măcar în condiții normale de temperatură și presiune, ne mai vorbind de cuplarea acestora la tensiunea campaniei electorale în care Rareș Bogdan a devenit pionul principal al liberalilor în lupta acestora de a demonstra că PNL este deasupra PSD.
Când vorbim despre alegerile europarlamentare ar trebui să avem în vedere disputarea cu prioritate a celor 32 (33) de locuri în Parlamentul European (funcție de participarea sau nu a Marei Britaniei la aceste alegeri europene), alocate României ca țară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.
Și, totuși, există un virus transmis de la Cotroceni, care a reușit să inducă mesaje false și distructive, amestecând bunele intenții cu intențiile parșive, ducând țara într-un haloimăs de nedescris. Nimic nu mai seamănă cu ceea ce noi știam că ar putea să fie. Câine nu mai este câine, copacul numai e copac. Nici măcar zâmbetul nu mai este zâmbet așa cum nici ochii închiși nu mai sunt ochi închiși. Nu mai avem repere, nu mai avem sisteme de referință. Toți plutim fără a avea garanția că ne vom putea regăsi drumul cel bun, că în imediata apropiere a tălpilor noastre va crește calea cea dreaptă.
Când omul ales în fruntea țării să ne reprezinte, să ne scoată în lume , să ne prezinte ca fiind poporul său, ajunge ”să ne dea cu capul de toți pereții”, nu cred că te arunci de bună voie în brațele lui, pentru a-l recunoaște drept tatăl nostru. Omul care ne apără și ne reprezintă, omul de forța căruia depinde ridicarea țării acolo unde a promis că o va ridica în ochii lumii, vine astăzi și ne dă cu săpăliga în cap, să ne intre bine învățătura de minte că el și-a ales calea și cine îi va sta împotrivă, acela nu are o altă scăpare decât o regăsim în mișcarea apei ce se scurge la canal.
Bulversarea, pe care a reușit să o provoace Klaus Werner Iohannis în mijlocul clasei politice, a antrenat tot ce mișcă-n acest spațiu, într-o mișcare turbionară, astfel încât mișcarea spirală a ideilor politice să aibă același traseu, înspre același canal. Nimic nu mai este de reținut, nimic nu mai este de luat în seamă, dacă acel ceva nu se suprapune perfect peste strigătul de luptă al președintelui. Restul nu mai contează, restul trebuie dat imediat la lada de gunoi a acestei guvernări, plină de hoți și de hoții, de penali și de infractori dovediți, care nu fac altceva, în numele binelui întregului popor, decât să construiască legi care să-i albească, care să-i repună în ochii lumii mai neprihăniți decât i-a făcut, la vremea nașterii lor, mamele lor.
Acesta este de fapt eșafodajul pe care liberalii și useriștii nu au ezitat să lipsească tot felul de măscări cu dedicație, în timp ce pesediștii nu au ezitat să întărească acest zgomot de fond, folosindu-se în general de citate din prestația liberalilor, pe când aceștia erau frați buni de cruce cu cei pe care astăzi îi numesc ”ciuma roșie”.
Atât Bogdan Rareș cât mai ales și Codrin Ștefănescu sunt exponenții oamenilor politici de scursură în tipologia cărora nu există pas înainte, ei fiind împietriți în vechile metehne ale celor care știu doar să înjure, cunosc la perfecție lecția dușmăniei, cred că ei sunt soluția pentru viitor, chiar dacă tot ceea ce respiră, tot ceea
ce emană reprezintă de fapt putrefacția unui timp de mult trecut.
”Dialogul lor de idei” este de fapt o încercare mizerabilă de a profana realitatea, de a scoate din context până și înjurătura, defilând cu ea în chip de stindard, de drapel ce se cere a fi apărat, cu sacrificiul suprem. Ei vorbesc doar despre cee ace lor li se pare strigător la cer, uitând că de fapt înspre cer sunt îndreptate rugile milioanelor de români îndreptate înspre primenirea celor pentru care ei vor fi chemați la vot. Ei vor alege cee ace ar trebui să aleagă, chiar dacă nici de această data nu va ieși spuma laptelui, ci zațul nisipos al multiplelor încercări de epurare, de limpezire, de esențializare a gestului de a fi pentru patrie, de a fi pentru popor, de a fi pentru viața de zi cu zi a celor care au ieșit la vot cu bună credință și respect față de instituția conducătorului, amplificată de respectul față de responsabilitățile ce decurg întru slujirea cetățeanului.
ADI CRISTI