24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Vorbeam despre Bâlciul Deșertăciunilor aplicând subiectul romanului scriitorului britanic doar la ceea ce se întâmplă pe scena politică a țării. De fapt, o minima decență ne obligă să ținem cont de întrega viziune a vieții de zi cu zi, acolo unde ne întâlnim cu feed back-ul nostru la oferta conducătorilor. Deocamdată ne este oferit doar un apropos la ceea ce avem de trăit, fără a ni se stabilii limitele precise ale unui decont inevitabil. Clasa politică se depreciază violent, pierzându-și credibilitatea și mai ales profesionalismul care ar putea să ne asigure că suntem pe drumul cel bun,
În joc sunt invitate și acele instituţii ale statului de drept, care au rolul arbitrajului între puterile statului și Constituție, dar și între puterile statului de drept faultate de voința ciudată a celui investit de lege să arbitreze un posibil conflict.
PSD, chiar dacă se dă a fi pe cai mari, are de fapt atitudinea șoricelului ajuns între labele pisicii, când se dă mort, când încearcă să o zbughească spre prima gaură salvatoare. Dimensiunea celui mai mare partid de pe eșichierul politic actual sunt diminuate profund de musca pe căciulă cu care acest partid aleargă definind o mișcare browniană, imprevizibilă, greu de urmărit.
Toate gesturile pe care le face PSD, prin liderul său interimar, Marcel Ciolacu, sunt de fapt caricaturi ale unui viitor incert, greu de imaginat, un fel de iluzie strecurată prin pâcla de afară, prin dezlănțuirea Naturii, singura care sesizează mișcări de curenți de aer, de la adiere la uragan.
În tot acest timp aroganța liberală nu mai are limite, se merge orbește spre nebunia concretizată în scopul alegerilor anticipate, alegeri în care nu se vorbește despre o soarta mai bună a românilor, cât mai ales despre organizarea în sine a acestei confruntări electorale, de pe urma căreia liberalii speră să obțină mult râvnita majoritate confortabilă. De ce are nevoie PNL de această majoritate parlamentară?! Cum pentru ce? În ultimii zece ani, pe scena politică românească, a început întrecerea pentru a aduna cât mai multe voturi, cât mai multe reprezentativități, cât mai multe ieșiri la rampă, astfel încât, victorioșii unor astfel de procedee, să aibă imaginea celor care contează, a celor care se pot numi de neînlocuit. Nu mai contează rezultatele, nu mai contează performanțele, nu mai contează gesturile altruiste, atâta timp cât în discursul nostru este vorba doar de cât de mari suntem noi, cât de buni suntem, cât de unici am ajuns să fim. Se poate spune că, ne-a luat mințile scopul în sine al discursurilor politice, că ne-am lăsat călcați în picioare de iluzia măiestrelor promisiuni electorale.
Încă astfel de procedee se pare că contează, că au în sinele lor o inexplicabilă vrajă în urma căreia este așteptată intrarea în normalitate. În acea normalitate din care încercăm să ne desenăm următorul pas, dacă nu cumva un astfel de contur să nu fie urma destinului nostru.
Cu un PSD timorat, scos din jocul obrăzniciei, părăsit de necesara agresivitate lansată de actuala putere jucată pe mâna liberalilor, se încearcă forțarea barierelor democrației, printr-o măsură de forță demonstrativă, cu ajutorul căreia nu se poate obține mai mult decât ne oferă realitatea din imediata noastră apropiere, speranța că șansele noastre nu vor rămâne singure, că va fi cineva în apropiere care să le ia în seamă, care să ne dea și nouă ”un semn din mila Măriei Sale”.
Nimic concret, nimic stabil, totul este dușmănie și agresivitate, scop care scuză doar mijloacele. Totul face parte din același scenariu pus în scenă de aproape 20 de ani din cei 31 trecuți de la ajungerea în liberate, cu mâinile împlântate în grumazul democrației. Vrem să fim liberi, vrem să fim respectați, vrem să ni se ofere tot ceea ce trebuie să ni se ofere în numele democrației, dar nu suntem dispuși să luăm în seamă doar valoarea, doar profesionalismul, doar adevărul. Peste noi cade smoala fărădelegilor, trecem prin sălașul negru al corupției, spaţiul în care suntem școliți și învățai că minciuna și hoția pot fi circumstanţe atenuante în momentul în care o luăm pe scurtătură, de la noi la bunul celui de lângă noi. Dacă tot suntem la PUtere de ce să mai ținem cont de lege, de ce să ne mai ferim de lege când noi suntem cei care o facem, este adevărat vremelnic. Dar, cine spune că noi vom fi mai presus de lege când nu vom mai fi la putere? Nu, atunci vom respecta legea. Dar, acum, când legea suntem noi, de ce să ne mai punem atâtea întrebări? De ce să mai ținem cont de barierele articolelor de lege? Doar boii se opresc la astfel de bariere.
Noi, nu! Noi trecem mai departe, este adevărat, în numele binelui întregului popor. Între timp își anunță prezenţa în bătătura caselor noastre nu doar agenții electorali liberali, ci și furtuna Sabine. Este adevărat, cu aceleași efecte devastatoare.
ADI CRISTI
