Expoziţie online dedicată conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920)

O expoziţie online dedicată conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920), care îşi propune să ofere publicului o călătorie virtuală în perioada în care s-au dezbătut problemele organizării lumii după prima conflagraţie mondială, va fi prezentată, începând de sâmbătă, pe site-ul Muzeului Naţional Cotroceni.

„Anul 1919 a fost unul crucial pentru România şi familia regală, iar Muzeul Naţional Cotroceni a ales să marcheze acest moment ca parte esenţială a misiunii educative pe care instituţia o urmăreşte, dar şi a interesului faţă de patrimoniul cultural. Chiar dacă anul acesta manifestările cu publicul programate pentru Noaptea Muzeelor au fost amânate pentru luna noiembrie, pe fondul crizei provocate de noul coronavirus, ne-am dorit să prezentăm această expoziţie online pentru a fi alături de public, chiar la data la care în spaţiul european şi în lume era programat acest important eveniment cultural”, afirmă Liviu Jicman, directorul general al Muzeului Naţional Cotroceni, potrivit unui comunicat al instituţiei muzeale transmis, joi, AGERPRES.

Expoziţia cuprinde peste 25 de fotografii şi documente şi prezintă aspecte ale organizării şi funcţionării reuniunii internaţionale, solicitările formulate de România, dar şi aspectele diplomatice.

Această pagină de istorie este disponibilă atât pe site-ul muzeului, în secţiunea „Vizitare”, cât şi pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/muzeulcotroceni.

Pentru statul român, Conferinţa de Pace a consacrat procesul de Unire petrecut în anul 1918 şi a fundamentat, la nivel juridic, frontierele şi statutul din perioada interbelică.

Potrivit directorului general adjunct ştiinţific al Muzeului Naţional Cotroceni, dr. Ştefania Dinu, anul 1919 a fost, pentru România Mare, unul crucial, pentru că noua realitate politică, Marea Unire, trebuia recunoscută pe plan internaţional, astfel încât tot sacrificiul şi efortul de război al soldaţilor şi ofiţerilor români şi al celor ce le-au fost alături să nu fie în zadar.

„În cadrul dezbaterilor de la Paris, şeful delegaţiei române la Conferinţa Păcii, Ion I.C.Brătianu, a pledat pentru respectarea angajamentelor luate de Aliaţi prin Convenţia politică din 4 august 1916 privind graniţele României, a subliniat contribuţia de sânge adusă de Armata Română la victoria Antantei, a evidenţiat deciziile luate de adunările de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia în conformitate cu dreptul popoarelor la autodeterminare naţională. „Cei Patru Mari” (preşedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson; prim-ministrul Marii Britanii, David Lloyd George; prim-ministrul Italiei, Vittorio Emanuele Orlando, şi prim-ministrul Franţei, Georges Clemenceau) nu s-au arătat receptivi la argumentele lui Brătianu şi nu agreau ideea că statele sunt egale, precum au fost egale în sacrificiile făcute pe câmpul de luptă”, a precizat istoricul într-o declaraţie acordată AGERPRES.

Potrivit acesteia, „ca urmare, s-a creat o stare tensionată între Ion I.C. Brătianu şi cei ‘Cei Patru Mari’, fapt ce putea afecta deciziile privind România, context în care, la sugestia lui Brătianu, regele Ferdinand i-a propus reginei Maria să meargă la Paris pentru a pleda cauza României”.

„Regina Maria a plecat în ziua de 1 martie 1918 cu un tren special şi în dimineaţa zilei de 5 martie a ajuns la Paris, fiind cazată în hotelul Ritz. Ion I.C. Brătianu i-a prezentat situaţia politică şi i-a dat sfaturi legate de ceea ce avea de făcut, regina având întâlniri zilnice cu prim-ministrul Ionel Brătianu şi Victor Antonescu – ministrul României la Paris. În ziua de 7 martie, suverana s-a întâlnit cu Georges Clemenceau, prim-ministrul Franţei şi preşedintele Conferinţei de Pace, apoi a fost invitată la Palatul Elysée de preşedintele Raymond Poincaré la o recepţie oficială. Extrem de activă, regina Maria a participat la mai multe recepţii, prilej cu care a discutat cu personalităţi marcante: americanul Herbert Clark Hoover – viitorul preşedinte al SUA, francezii Aristide Briand – fost şi viitor prim-ministru, Stephen Pichon – ministrul de externe, mareşalii Henri-Philippe Pétain şi Ferdinand Foch ş.a”, a arătat Ştefania Dinu.

După o săptămână petrecută la Paris, regina s-a deplasat în Anglia, unde a fost găzduită în Palatul Buckingham. Regina a reuşit să aranjeze o întrevedere a lui Ion I.C. Brătianu, venit de la Paris, cu regele George, care în ziua de 18 martie a oferit un prânz privat în onoarea oaspetelui său. Vizita reginei la Londra s-a încheiat în ziua de 30 martie, regina Maria revenind la Paris, unde a dorit să discute cu preşedintele SUA, Woodrow Wilson, cea mai prestigioasă personalitate de la Conferinţa păcii, întâlnire care a avut loc la data de 10 aprilie 1919.

„În toate întâlnirile şi interviurile sale, regina a ţinut să precizeze că „România nu cerşeşte”, ci îşi revendică drepturile. A fost ascultată cu interes şi privită cu simpatie, reuşind să creeze o imagine favorabilă României. Vizita s-a încheiat în ziua de 16 aprilie 1919, când regina a fost condusă la gară de preşedintele Franţei, Raymond Poincaré, mareşalul Foch şi alte personalităţi. La trenul regal erau ataşate câteva vagoane cu provizii pentru bolnavi şi nevoiaşi (medicamente şi alimente), obţinute prin donaţii făcute în timpul vizitei sale”, a spus Dinu.

La 28 iunie 1919 s-a semnat, la Versailles, tratatul cu Germania, prin care erau anulate şi prevederile tratatului de la Bucureşti din mai 1918. Tratatul cu Bulgaria a fost parafat la 27 noiembrie 1919, la Neuilly, din partea României fiind semnat de Victor Antonescu, ministrul Romaniei la Paris, şi generalul Constantin Coandă. Tratatul cu Austria încheiat de celelalte state la 10 septembrie 1919, la Saint Germain, prin care se consfinţea unirea Bucovinei cu Regatul României şi tratatul naţionalităţilor, cu unele reformulări, au fost semnate de generalul Constantin Coandă.

La 4 iunie 1920, la Trianon, a fost semnat tratatul cu Ungaria, din partea României de către Nicolae Titulescu şi dr. Ioan Cantacuzino, prin care era confirmată unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul României, urmând ca la 10 august, la Sevres, să fie semnat tratatul cu Imperiul Otoman, iar la 28 octombrie – Protocolul privind recunoaşterea unirii Basarabiei cu România.

Prin aprobarea acestor tratate de pace, desăvârşirea unităţii naţionale a României a dobândit recunoaştere internaţională. AGERPRES