COZILE DE TOPOR ȘI IOHANNIS

Adi Cristi

Adi Cristi

Am intrat în ultima săptămână de campanie electorală pentru turul II la prezidențiale. La sfârșitul celor cinci zile de convingeri intense ne așteaptă o răscruce de drumuri, astfel încât alegerea drumului cel bun ține în exclusivitatea de votul majorității noastre. Suntem puși din nou în situația de a constata că ceea ce ne facem noi cu mâna noastră nu ne mai poate dezlega nici măcar dracul sau Divinitatea. Suntem ajunși ”la mâna noastră”, excluzând din calcule posibilitatea de a învinovăți pe altcineva de calea pe care vom merge. Ceea ce vom alege, aceea vom avea. Vom fi inspirați dacă vom alege un președinte care să ne rupă din coșmarul băsescian, atunci vom merge mai departe, vom reveni pe o traiectorie care să ne repună în rândul țărilor civilizate în care democrația este un atu și nicidecum o pedeapsă.

Alegerea, de această dată, nu pare să fie una dificilă, rodul marilor subtilități care, în general, scapă unei analize superficiale, neprietenoasă cetățeanului lipsit de exercițiul analizelor profunde. De această dată chiar și ochiul liber poate citi direcția pe care poporul este condamnat să o aleagă, atâta timp cât continuarea drumului băsescian nu poate duce mai departe de prăpastia în care cetățeanul român a fost prizonier timp de zece ani ”de Traian Băsescu”. Fără a fi doar un reflex condiționat de campanie electorală, moment în care se acreditează ideea că ”totul este posibil”, că toate excesele de zel sunt cauționate de acest ”moment fierbinte”, pentru ca, a doua zi, să se reintre în normal, despărțirea de Iohannis a celor care au decis să se despartă și de Traian Băsescu este fundamentată nu pe vorbe, nu pe influențe după ureche, cât mai ales pe faptele pe care Klaus Iohannis le-a comis, atât în zona civilă, cât mai ales în zona politică.

Crin Antonescu, cel care a renunţat inexplicabil la șansa de a ajunge președintele României (beneficiind la începutul acestui an de o majoritate copleșitoare, de 70%), se află la originile  acestei  bulversări a vieții politice românești, care pur și simplu a trădat, în cele din urmă, o diavolească mutare băsesciană. Într-o astfel de agitație, de neînțeles pentru majoritatea cetățenilor țării, apare Klaus Iohannis care se va dovedi a fi pionul impus, cel care aproape imediat îl aruncă afară din casă pe cel care, în aparență, l-a adus în PNL. Momentul ”Crin Antonescu” se cere a fi studiat în amănunt, pornindu-se de la cauze pentru a înțelege efectele acestea dramatice pentru mesajul cu care USL a câștigat în 2014 tot ceea ce se poate câștiga: alegerile locale și alegerile generale, la scoruri umilitoare pentru adversarii politici.

Klaus Iohannis începe să-și arate adevăratele intenții, târând liberalii în cel mai mare coșmar pe care istoricul partid este obligat să-l trăiască, după aproape 14 decenii de la înființare. Chiar dacă PNL există ca nume, el a fost infestat cu virusul băsescian cultivat în PDL, partid ce a reușit într-un timp record să anihileze întreaga substanță liberală, pe care au și înregimentat-o în doctrina popular europenilor, părăsind peste noapte gruparea ALDE din Parlamentul European. Pentru că nu era suficientă atâta umilință, Klaus Iohannis, după ce a refuzat orice posibilitate de a negocia cu contra-candidații săi din primul tur al prezidențialelor, nu a ezitat să mulțumească extremiștilor maghiari, în frunte cu Laszlo Tokes, cel care și-a pus speranța în Klaus Iohannis că, în sfârșit, dacă neamțul va ajunge președintele României, atunci visul de reîntregire a Ungariei Mari se va înfăptui, prin smulgerea din trupul României a Transilvaniei!

Această mizerie, această trădare de neam, l-a făcut pe moderatul Kelemen Hunor, liderul UDMR, să-și sfătuiască explicit electoratul să nu-i dea votul lui Klaus Iohannis.

Alegerea cred că este cât se poate de simplă pentru cei care nu doresc să pactizeze cu extremiștii maghiari, aceste ”cozi de topor” care încă mai speră să rupă din nou din trupul limbii române.

Nu alege Iohannis, alege Ponta!  Aceasta este calea spre revenire la demnitatea de a fi liber.

Nu știu dacă varianta cu Victor Ponta președinte va fi benefică pentru noi, dar ceea ce știu sigur este că alegerea lui Ponta este singura soluție care ne-a mai rămas, atâta tip cât Klaus Iohannis a demonstrat că nu mai are nimic în spatele său. Din Marele PNL a rămas un PNL dezorientat și rănit în orgoliu și un PDL confuz, lipsit de logică, avid să ajungă cât mai repede la putere, prin orice mijloace.

Dacă la această implozie în ACL mai adăugăm matrapazlâcurile primarului Sibiului, Klaus Iohannis, care ies în fiecare zi la iveală, putem citi cu ochiul liber cine va fi președintele României după 21 decembrie 2014. Sigur Iohannis, nu!”