CU FLORIN PIERSIC ÎN BRAȚE

Adi Cristi

Totul are o limită. Indiferent de ceea ce încercăm noi să demonstrăm că suntem, totul are o limită. O limită peste care nu se poate trece, o limită ce nu poate fi ignorată, chiar și numai pentru că de noi se despart lipsa de bun simț, mârlănia, prostia și chiar șmecheria urbană dusă pe teritoriul penibilului. Nimeni nu mai respiră în acest mediu toxic al șarlataniei.

Această realitate crudă devine sângerândă în momentul în care, fără voia lor, sunt implicate valorile certe ale spiritului românesc, de exemplu.

Un fel de bălăcăreală a numelor acestora, doar pentru a da greutate și credibilitate mizeriei cu care, de regulă, politrucii încearcă să-și construiască lumi paralele, în care ei să dețină în continuare controlul, chiar dacă acesta, în lumea reală, a fost pierdut de mult, fie pe cale naturală (încheierea mandatului prezidențial), fie pur și simplu pentru că votul electoratului i-a pedepsit cu cel puțin patru ani de tăcere și de zbatere inutilă.

Florin Piersic nu merită să fie astfel pedepsit. Nu merită să-l batjocorim pe acest monstru sacru care nu și-a precupețit nici un efort pentru a da spiritului românesc șansa de a menține vie istoria neamului românesc, în toate epocile sale de la origini și până în prezent, de la cunoscuții noștri Decebal și Traian și până la eternii ”străini în noapte”.

Florin Piersic, pentru poporul român, înseamnă astăzi mai mult decât a reușit să fie el ca actor, ca legendă, ca spirit (ce onorează galeria de aur a marilor personalități dintotdeauna, ale acestui popor încercat, pedepsit să încapă pe mâna nevolnicilor).

Florin Piersic a ajuns astăzi să fie însăși identitatea românului pus în situația de a-și trăi viața de zi cu zi, dând piept la timpul prezent cu tot ce a reușit geniul piersicului să aducă la suprafață, să-l facă vizibil și inteligibil, prietenos și ”la mintea cocoșului”, astfel încât istoria lumii să devină o frumoasă pagină de poveste. O poveste în care personajele se plimbă printre noi, ținându-ne de mână, îmbrățișându-ne, îmbărbătându-ne, prețuindu-ne cum mai sunt prețuiți  oamenii adevărați, oamenii de spirit, inimă și gata oricând să ia de pe sufletul nostru toate obsesiile, nevoile și greutățile timpului prezent, tulbure și greu de ignorat.

În momentul în care se găsesc niște pocitanii, ajunse în stradă prin rețelele insalubre de canalizare, îmbâcsite, care să și-l însușească pe Florin Piersic sub formă de porta-voce a inepțiilor lor, făcându-ne, sau cel mult încercând acest lucru, să credem (că el a spus ceea ce nu a spus, că el este autorul unor atacuri dure asupra unor politicieni), doar pentru ca spusele viermilor, puse în gura celui mai iubit actor al poporului român, să pară credibile, atunci trebuie să ne revoltăm, trebuie să-i strivim cum se mai strivesc gândacii sau viermii, fără ca asociațiile de protecție a animalelor să se revolte.

Prostia nu doare și poate de aceea este din ce în ce mai prezentă în viața noastră cea de toate zilele. Spațiul virtual al internetului ne oferă și astfel de mizerii aproape imposibil de controlat, în sensul aflării subteranelor în care șobolanii au învățat cel mai bine să se ascundă, atacând.

”Într-un material postat pe site-ul Expunere.com, și semnat Florin Piersic, autorul atacă lipsa programelor de investiții ale Executivului condus de Victor Ponta. Semnatarul mai atacă și politica de investiții electorale ale guvernului. Între timp, primarii au fost conectaţi la robinetul cu bani al bugetului, din care vor curge peste 2,2 miliarde lei în campania electorală. România este prizo­niera subdezvoltării” – ar fi scris și semnat Florin Piersic. Această postare a fost preluată, tot cu aceeași lipsă de profesionalism, de ”ziariștii” de la ”Ziarul Apulum” din județul Alba unde, cu titlul mai mare decât înălțimea gigantică a actorului, este scrisă tâmpenia: Florin Piersic atac la Ponta! Guvernul ne-a luat prizonieri şi n-avem nici drumuri să fugim .

Inevitabil, Florin Piersic dezminte știrea, devenită instantaneu o ”știre bombă”. „Nici vorbă, nu eu am scris-o, cel care a publicat în numele meu e un porc, un neruşinat! Sunt în concediu de două luni, nici nu ştiu despre ce e vorba. Nu m-am băgat în politică până acum, nu m-am dus la niciun partid şi crezi că m-aş fi apucat acum să le scriu? Mor de râs, sincer îţi zic, sunt uluit de tâmpenia asta. Nu am scris eu, nici vorbă. E incredibil cum cineva poate să publice o asemenea scrisoare în numele meu. E o porcărie fără seamă“.

Într-adevăr, este o porcărie. Dar nu doar în sensul de ”mârșăvie, murdărie mare”, cât mai ales slujind înțelesul de crescătorie de porci, de porci cu fața umană, de porci lipsiți de un minim de decență, gata oricând să sară la beregata bunului simț, dacă interesele lor le cer să taie în carne vie!

Cred că nu mai putem să rămânem în această sterilă pasivitate. Este timpul să ieșim în apărarea cel puțin a prietenilor noștri, a celor pentru care simțim că suntem în stare să ne certăm și cu Dumnezeu, pentru a-i apăra, pentru a le da de înțeles că nu sunt singuri.

Și, Florin Piersic este prietenul meu, pe care nu ezit să-l strâng în brațe, apărându-l, așa cum și el ar face-o dacă cineva drag lui ar fi atacat de hienele acestui început de mileniu, din ce în ce mai debusolat, mai amețit, mai lipsit de orizont.