24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Tensiunea nu dă semne că va dispărea (fie și ”ca prin minune”) de pe scena politică a țării. Se lucrează, în continuare, la Înaltă Tensiune!, înconjurați de acele plăcuțe avertizoare, galbene și cu capul de mort – tăiat de ”X”-ul format prin încrucișarea a două ciolane (sic!) Din ce în ce mai multe neprevăzute se înghesuie în aceeași secundă, cu dorința arzătoare de a ne lumina, de a ne povesti cât mai multe, de a ne informa despre ceea ce se va întâmpla cu noi, dacă nu o vom lua în seamă sau dacă o vom lua în seamă.
Lucrăm, din ce în ce mai mult, la aceeași Înaltă Tensiune la care ne-am obișnuit să ne executăm aproapele, cel care s-a dovedit a fi incomod, electrocutare ce vine în sprijinul celor care fac parte din acel sistem dovedit a fi deja un veritabil perpetuu mobile, singurul care își produce propria sa energie ca sursă internă, regenerabilă, independentă de orice alt factor extern.
Astfel, ne apropiem de aceeași logică a nerentabilității modernizării unei clădiri, în care se poate investi mult mai mult decât dacă vom recurge la demolarea acesteia și ridicarea alteia ”mult mai trainică și mult mai frumoasă”. Dar, într-un astfel de clenci ne lăsăm antrenați în tot felul de speculații, singurele care ne mai pot oferi explicații, decodificând gesturile inexplicabile pentru popor, sub forma unor eminențe cenușii care trag de sfori marionetele cu numele conducătorilor noștri.
Dacă Traian Băsescu a creat acest sistem diabolic, pus la dispoziția discreționară a Palatului Cotroceni, următorul la rând, a se citi Klaus Iohannis, chiar dacă încă se arată a fi intimidat de puterea pe care o are în momentul în care simte acest ”liber la apăsarea pe butoane”. Sistemul, povestit deocamdată din exterior, este mai mult decât o mașinărie, este un organism viu care se hrănește cu astfel de dispoziții, ce nu fac altceva decât rău cuiva, pentru ca binele produs să fie pus la dispoziția utilizatorului. La început, Klaus Iohannis a fost speriat, intimidat, acomodându-se foarte greu cu această forță greu de înțeles, dar care s-a dovedit, în cele din urmă, un animal de casă foarte docil și foarte devotat celui care îi dă de mâncare. Astfel, sistemul a demonstrat că se poate modela după comportamentul stăpânului, când acesta își aruncă haina pe mașina de protocol folosită în delegația oficială din Franța, de exemplu sau se lasă ”ghidonat” de soția sa, Carmen Iohannis, în toate deplasările oficiale, pe care nu se ascunde să le facă cu mult mai spectaculoase și mult mai de povestit, implicând-o pe ”prima doamnă” în adevărate parade ale modei, care, trebuie să le apreciem și să le dăm adevărata măsură, se remarcă prin înaltă ținută și calitate, dar și prin punerea în evidență a delicateței soției lui, Carmen Iohannis. Nu știm încă cine a dat dispoziția tăierii celor 42 de copaci din curtea vilei de la Neptun, dar dacă este implicată și manechinul prezidențial atunci e o temă foarte serioasă, de a o pune la locul ei, fără ca prin această poziționare să se vorbească despre misoginism.
Sunt o serie de gesturi condamnabile sau altele deja condamnate de opinia publică, evident cu ”sprijinul” mass media. Dacă astfel de campanii de presă insistente, care nu i-au mai dat răgaz lui Klaus Iohannis să se acomodeze cu Palatul Cotroceni și, mai apoi, cu noua atitudine a soției sale (se pare hipnotizată de noua libertate de mișcare și mai ales de afișarea în public, ambele supuse unor capcane greu de ocolit, deocamdată trebuie să ne așteptăm la o reacție din partea președintelui, reacție periculoasă pentru sănătatea funcție sale, dacă ea va fi construită pe principiul acțiunii și al reacțiunii.
Cred că al patrulea președinte al României va avea soarta celui de-al doilea președinte (Emil Constantinescu), cel care a recunoscut, înaintea finalizării mandatului său, cu subiect și predicat, că a fost învins de servicii!
Aceeași soartă îl așteaptă și pe Klaus Iohannis, cel care s-ar putea să-și termine mandatul înainte de termen, dacă ar fi să ținem cont de stricăciunile produse de variabilele pe care anturajul său a început deja să le creeze, sub formă de atacuri involuntare asupra funcției prezidențiale.
Suntem în apropierea finalizării unui an de prezidențiat, fără ca președintele Klaus Iohannis să-și fi dat seama, el fiind mult mai preocupat cu amenajările imobiliare și cu vacanțele, decât cu destinul poporului român.
Care popor?! Poporului român! Dar despre cel german ce se spune? Se spune că poporul român nu este poporul german, drept pentru care dacă vorbește limba germană înseamnă că ar vorbi doar o limbă străină și nimic mai mult. Și atunci, în ce limbă înțelegi suferința și durerea? Doar în limba maternă, oricare ar fi ea, pot fi acestea rostite, explicate, vindecate.
ADI CRISTI
