CUM DE REUȘIM SĂ MURIM

Adi Cristi

Zile de doliu național. Bilanțul tragic, 27 de morți și 184 de răniți, , ne pune-n genunchi, ne ridică-n picioare, ne face să cerem iertare în fața lui Dumnezeu, ”pentru marile păcate datorită cărora astăzi suntem pedepsiți”. O astfel de frază nu ne îndepărtează de vinovăția și de vinovații ”crematoriului” din Clubul ”Colectiv” din București. Iadul a fost declanșat în noaptea de vineri spre sâmbătă, cu o violență greu de imaginat, greu de povestit. De această dată, teroriștii au fost: neglijența, indolența, setea de câștig cu orice preț. Nu ne aflăm în fața unui caz izolat, chiar dacă această tragedie nu s-a mai întâmplat în România, cel puțin în ultimii 25 de ani. Cu siguranță că România este presărată cu astfel de bombe incendiare, care, în orice moment, pot să fie declanșate cum s-a întâmplat într-o noapte a unei zile de post, într-un început de weekend. De această dată se invoc deja ne dotarea clubului cu toate cele necesare, prevăzute și impuse de lege, pentru a preveni un eventual incendiu și mai ales pentru a acționa eficient în caz de declanșarea unui incendiu.

Ce a lipsit clubului Colectiv pentru ca tragedia să nu se fi întâmplat? Retrospectiv privind, iată ce spun specialiștii: „Primăria trebuie să dea autorizaţia generală de funcţionare și pe spatele acelei cereri sunt niște pătrăţelele de bifat printre care, dacă primăria cere autorizația de securitate la incendiu trebuie să o obţii. Ei se ştiau cu o grămada de bube in cap daca venea un inspector acolo si vedea ce e acolo nu le dădea niciodată autorizaţia. În mod normal aşa ceva nu avea voie să funcţioneze”, a declarat Horia Matei Nicolescu vicepreşedinte al Asociației pentru Securitate in Incendiu”. Arhitecţii mai spun că în situaţia unui local cu o capacitate de 500 de persoane este obligatorie existenţa a minim şase căi de evacuare. În local erau doar două, una dintre ele blocată (sic!)” ”Mai mult, trebuiau montate pe tavan şi sisteme de stingere a incendiilor”. ”Tot obligatoriu era ca, schema instalaţiilor de gaze şi electricitate, dar şi proiectul clubului să fie predate celor de la ISU pentru ca pompierii să ştie cum să intervină în caz de urgenţă”. ”Reprezentantul firmei care a realizat antifonarea clubului Colectiv spune că patronii spațiului au refuzat materialele ignifuge pentru că era prea scumpe”.

Ceste ”minusuri” descoperit la începutul anchetei sunt de fapt comune majorității cluburilor din țară. Nu a fost primul incendiu la club care a generat tragedii. Să ne amintim și de incendiul de la discoteca Maxx Space, din Iași din anul 2002, în urma căruia șase elevi au fost răniți, dintre care o elevă a murit. Incidentul petrecut în discoteca Maxx Space, în urma căruia o eleva de numai 18 ani și-a pierdut viaţa. Șase elevi cu arsuri grave de la Liceul Energetic au ajuns la Spitalul de Urgente, după ce au luat foc la o demonstraţie de karate, probă inclusă în cadrul concursului „Liceul anului 2002″, însoțită de efecte speciale.

De această dată numărul morților de la clubul Colectiv a șocat o țară întreagă. Evenimentul central din neagra noapte de vineri a fost lansarea unui nou album al trupei Goodbye to Gravity, a cărei primă melodie se intitula: ”Ziua în care murim”.  Doi dintre membrii trupei au murit în urma incendiului. Este vorba despre chitariștii Mihai Alexandru și Vlad Ţelea. În incendiu a murit şi iubita lui Mihai Alexandru, Cătălina Ioniţă, cofondator al UrbanEye Film Festival din Bucureşti.

”Este începută urmărirea penală cu privire la faptele de omor calificat și distrugere calificată. Urmează să intrăm pentru a putea face cercetarea la fața locului”, a declarat Tiberiu Nițu, procurorul General al României. Pedepsele pentru cei găsiți vinovați pot să fie de 25 de ani de privare de libertate sau chiar de închisoare pe viață.

O noapte de doliu. Zile de lacrimi. Părinți îngenunchiați, prieteni înlemniți. Lumânări, flori, lacrimi, inimi cernite, durere lichidă, paloarea fețelor, hohotul plânsului nestăvilit. Autorități cu capetele plecate, responsabili privind peste umăr, spre cel despre care s-ar putea vorbi, vinovați ascunși în stufărișul legislativ, în încercarea lor disperată de a se descoperi a fi nevinovați. Patroni îmbuibați de câștiguri facile, după iresponsabila măsură: ”investesc un leu și câștig o mie!” O țară prin care moartea se strecoară la ceas de seară printre acordurile unui cântec ce avea să devin realitate, chiar pentru cei care-l cântă: ”Ziua în care murim”. De fapt noi murim în fiecare zi, fără ca această moarte naturală să aibă nevoie de un aviz de la ISU, Pompieri, Primărie… Oare cum de reușim să murim fără atât de multe avize?