TREZEȘTE-TE, MOLDOVA!

Moldova suferă în continuare, de fapt, de 157 de ani, de o cruntă și nedreaptă izolare. ”Moldova nu este a noastră…”, dar nici a celor care încearcă de atâta amar de vreme să se obișnuiască cu gândul că ea nu există, chiar dacă în zbaterea ei, Moldova există.

Moldova și în aceste vremuri de restriște a dat țării tot ce a avut mai bun, ceea ce s-a putut constata că a dat de fapt cea a avut mai bun țara și atunci când s-a numit România, și atunci când a fost România Mare, dar și după aceea când zbaterea ei s-a consumat între vis și realitate, între granițele care au simțit de câteva ori îmbrățișarea plenară a limbii materne și dorința fiecărui român de a sta la aceeași masă cu toți conaționalii săi.

Moldova există și în coșmarul celor care l-au născut pe baciul ungurean și pe cel vrâncean. ”Iar cel ungurean, / Şi cu cel vrâncean, / Mări se vorbiră, / Şi se sfătuiră / Pe l-apus de soare / Ca să mi-l omoare / Pe cel moldovan / Că-i mai ortoman / Ş-are oi mai multe, / Mândre şi cornute, / Şi cai învăţaţi / Şi câni mai bărbaţi… ”

Mărturia populară ne prezinte pe cel moldovean mai bogat decât ceilalți doi, mai ortoman, ceea ce a dus la nașterea invidiei, ce nu s-a sfiit să meargă până la crimă.

Balada poate fi asumată ca fiind actul de identitate al Moldovei, povestea nemuritoare ce ne povestește cum de Moldova a fost ținută departe de nevoile ei, așa cum uitarea și izolarea pot să țină în singurătate pe cel care ar putea să fie mai frumos și mai deștept decât neputinciosul său frate. În această construcție ”fratele” ar trebui explicat și înțeles în logica: ”frate, frate, dar brânza-i pe bani”.

Moldova nu a trădat niciodată de-a lungul scurgerii timpului, dar de fiecare dată a fost trădată și de vrânceni și de transilvăneni. Moldova de s-a trădat singură, din interior, poate și pentru că sărăcia le-a ajuns până la os celor mai slabi de înger, mai speriați de faptul că omul, oricum a-i încerca să-l ții cât mai departe de moarte, are o singură viață, căreia și Cartea Sfântă îi revendică trăirile, în dragoste și iubire dumnezeiască și nicidecum în ură și nevolnicie.

Moldova nu a ezitat, chiar și în aceste vitrege condiții, să privească țara în rotundul ei, trecând peste răutățile Munteniei și ale Transilvaniei la adresa destinului ei, judecând că nu este bine și nici sănătos să împărțim țara între ei și noi, atâta timp cât România s-a născut dintr-o nedisimulată dragoste de țară și nu dintr-o încercare de a acapara mai multă țară în celelalte două provincii istorice, în timp ce Moldovei să nu-i rămână decât dragostea de țară a eroilor, sorită a fi îngropată o dată cu ei.

Moldova a fost mințită de Țara Românească și acum 157 de ani, când, fără nici o explicație credibilă, Al.Ioan Cuza a acceptat să mute capitala României la București, chiar dacă în acele vremuri Moldova era mult mai bogată decât Țara Românească, Iașii fiind mult mai bine văzuți în cancelariile Europei.

Moldova încă de atunci, din acele vremuri, a demonstrat că are demnitatea marilor idei naționale, oferind spiritul revoluţie de la 1848 și Țării Românești, dar și Transilvaniei, așa cum avea să-l ofere, după alți 141 de ani, Revoluției din Decembrie 1989, moment în care Iașii au deschis drumul luptei duse împotriva regimului comunist. Primul document al Revoluţiei Române, din Decembrie 1989, a fost Declarația Frontului Popular Român, de la Iași, din 14 decembrie 1989. Peste două zile, după acest eveniment, a izbucnit și revolta din Timișoara, pentru ca, mai apoi, pe 21 decembrie revoluția să cuprindă întreaga țară, de această dată lovitura de grație fiind dată regimului comunist la București.

Moldova tot timpul a gândit prezența ei în istorie, imaginându-se ca parte a România în totalitatea ei. Curios, acesta a fost doar o atitudine singulară a ei, în timp ce Muntenia și Transilvania nu au făcut altceva decât ”să tragă turta pe spuza lor”.

Evident că, moldovean get-beget fiind, nu cred că mesajul meu poate fi suprapus mesajului Moldovei, care nu are cum să fie atât de direct și de supărător, atât de acuzator la adresa Munteniei și Transilvaniei.

Moldova ar trebui să se trezească, chiar și rostind singură: Moldova, trezește-te! Trezește-te, Moldova!