CINE ARE MERE

Astăzi este o mare sărbătoare, după ce ieri am sărbătorit nașterea Fecioarei Maria. Astăzi o sărbătorim pe Sfânta Ana, mama Fecioarei Maria și bunica lui Isus Hristos. Vorbim despre personajele principale ale creștinismului, despre care discreția ne face să aflăm atât cât este necesar să aflăm, astfel încât, din mamă în fiică să nu se dilueze rolul pe care fiecare l-a avut în istoria religiei.

Astfel, Sfânta Ana ni se înfățișează în aura mamei Fecioarei Maria. ”În Noul Testament nu e amintit decât tatăl Mariei numit pur și simplu „Eli” (Eliachim?) După o tradiție atestată încă din secolul al II-lea, părinții acesteia au fost Ioachim și Ana. Cultul Sf. Ana exista în Răsărit în secolul al VI-lea și s-a răspândit în Occident în secolul al X-lea. Cultul Sf. Ioachim este de dată mai recentă (secolul al XVI-lea).

Biserica Sf. Ana din Ierusalim se găsește în apropierea Porții Leilor și a Lacului Bethesda, pentru că se presupune ca Ana și Ioachim ar fi locuit aici. Biserica a fost construită în anul 1142, din inițiativa văduvei Avda a lui Balduin I (rege al Ierusalimului între anii 1100-1118).”

Prin Fecioara Maria, mama lui Iisus Hristos, lumea creștinătății este în măsură să cunoască în amănunt întreaga istorie a creștinismului, viața și suferința pe pământ a celui care a fost, este și va fi, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

Coborâtoare spre seva pământului, Ana devine simbolul jertfei, în balada Meșterul Manole, dovedită a fi cheia de boltă a credinței, singura în măsură să rezolve obsedatele nereușite, prin sacrificiul suprem, zidit în iubire.

Ana oferă realității șansa de a exista în ambele sensuri, fără a-și schimba înțelesul. Citim de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga tot ANA, ceea ce ne poate încuraja în a crede că aici este punctul de unire, aici este centrul tuturor înțelesurilor, din acest loc poate să înceapă definirea echilibrului, a cumpenei în care viața se află. Ana este punctul propice sprijinirii lumii, fără ca aceasta să acuze debalansări, fără ca aceasta să trăiască mai mult pentru unii și mai puțin pentru alții.

Cu siguranță că, imaginația ne permite fel de fel de incursiuni în spațiile tentante și desăvârșite ale fantasticului, de unde reușim să luăm spectacolul de sunet și de lumini, singurul în măsură să ne captiveze într-atât încât să lăsăm bucuria clipei să ne inunde, să ne absoarbă, cum doar picătura de apă se mai evaporă pe piatra încinsă de Soare.

Femeile care poartă acest nume de sfântă nu au pretenția că, la rândul  lor, sunt mama unei Fecioare Maria. Nici tentația de a fi Ana lui Manole nu este chiar atât de mare, gândind doar la ireversibilitatea sacrificiului asumat pentru înveșnicirea creației.  Într-un astfel de spațiu trebuie să recunoaștem că putem întâlni astfel de muze captivate de creație, mergând chiar până la sacrificarea vieții, dar nu în sensul fatalității, cât mai ales în cel al înrobirii la curțile creatorului.

Marea majoritate a Anelor, rămase libere de orice îndatorire spirituală sau socială, sunt asemenea razelor de Soare, acoperind tot ce intră în teritoriul lor de influență. Astral privită, Ana se naște sub semnul zodiacal al Fecioarei, asemenea Mariei. Spiritul său critic poate fi trecut la defecte, atâta timp cât el uneori este foarte exagerat, reducând la maxim posibilitatea dialogului, chiar dacă scopul vieții nativului din această zodie este acela de a fi util și de a avea realizări.

Ana este, mai mult decât orice, o poveste în sine. Un nume prin rezonanța căruia se poate povesti toată mitologia lumii, de la picturile rupestre din Altamira (vechi de peste 18.000 de ani) și până la poemul încă nescris, pornit din mrejele ei pe calea șoaptei sau pur și simplu a gândului că undeva, prin mine sau prin tine, călătorește Ana, clandestin sau cu bilet, fără un scop anume, așa cum vântul bate sau apele curg, așa cum iarba crește până la botul rumegătoarei sau cum, din când în când, imaginea iubirii se oglindește în depărtarea unei îmbrățișări cosmice: Luna cu lacul, stelele cu gândul la Ana, care se plimbă nestingherită prin versurile mele, de exemplu.

La mulți ani Ană, oriunde te-ai afla, oricine ai fi, dar mai ales dacă din întâmplare răspunzi la întrebarea: Cine are mere? – pentru a merge mai departe!

ADI CRISTI