ÎN NOAPTEA ACEASTA NE UITĂM LA B.E.C.

 

Ne-am ales soarta pentru următorii patru ani. Au ieșit la vot atâți alegători câți au considerat de cuviință că trebuie să iasă. Nici un vot mai mult, nici un vot mai puțin. Este bine, este rău?! Cu siguranță că nu ar trebui să luăm această realitate ca pe o fatalitate, ci pur și simplu să ne pună pe gânduri, să ne facă să înțelegem că un regim democrat funcționează pe decizia majorității, care este singura în măsură să facă legile pe care toți suntem obligați să le respectăm.

Va rămâne în continuare o problemă de rezolvat, poate în următorii patru ani, în ceea ce privește responsabilitatea cetățeanului de a participa la vot, de fapt participarea  cetățeanului român la alegerea conducătorilor și a celor care să își asume soarta țării și a poporului pentru un mandat parlamentar.

Patru ani vom trebui, din nou, să suportăm indecizia unora de a-și valorifica dreptul constituțional de a alege.

Mult încălzita ciorbă cu votul în diaspora a devenit o mâncare stricată, pe care nu avem cum să o îngurgităm, care ar trebui să dea de gândind organelor abilitate, cele responsabile să pornească o anchetă nu pentru votul jalnic și firav din 2016, ci cum de a fost posibilă invazia de la prezidențiale din anul 2014. Poate fi un subiect astăzi colateral, dar care va reuși să deschidă ochii românilor, să-i facă să iasă masiv la vot atunci când țara îi cheamă. Absenteismul nedorit, dar real și dureros, ca o rană deschisă, poate fi pus pe seama obrăzniciei neamțului de la Cotroceni, cel care ne-a demonstrat că nu este român în spirit, că ține mai mult de glacialitatea străinului care ajunge să fie ales într-un post în care sufletul său nu are cum să fie compatibil cu sufletul poporului, pe care Klaus Iohannis este dator să-l cinstească.

Competitorii de pe scena politică a țării și-au făcut temele pentru acasă, fiecare după cum s-a pregătit, unii foarte bine, alții la nivelul mediocru sau slab de tot. Marile dezamăgiri le-au produs cei din PNL, partidul care încă o dată și-a dat măsura incompetenței liderilor, aciuați în jilțul Brătienilor ,sau post-decembrist a lui Radu Câmpeanu și Mircea Ionescu Quintus, folosit în ultimul timp ca o simpatică păpuşă muppets, ce nu poate să întrețină decât simpatia față de acesta (la anul ajungând să-și serbeze centenarul de la naștere). Liberalii s-au autodistrus. Au ajuns de râsul lumii, au păstrat în fruntea lor o gălăgioasă, stridentă, lipsită de profunzime, o bâțâitoare de toate cele, fără de care nu ar fi reușit să atragă atenția. Această duduie l-a amețit rău pe neamțul din Sibiu, căzându-i în grație, reușind astfel să provoace cea mai mare distrugere pe eșichierul politic al țării, care, după moartea PNȚCD, pregătește și moartea PNL.

Singurul partid care și-a făcut treaba se pare că este PSD, partidul care nu a ezitat să creadă că el este partidul cel mai mare din țară și, ca atare, are directa responsabilitate de a gestiona la modul serios viitorul României, prin crearea condițiilor de aplicare a programului electoral, program ce este scris pentru cetățean și nu doar pentru țară.

Electoratul, după cum a ieșit la vot, dar mai ales după cum a votat, poate să dea de gândit celor care au capacitatea să înțeleagă iminenta și inevitabila schimbare, atât de mult clamată pe timpul campaniei electorale și atât de mult uitată a doua zi după afișarea rezultatelor scrutinului parlamentar.

Partidele de conjunctură (cele care se situează ușor peste pragul de 5%) sunt de asemenea un reflex de care se pare că nu reușim să scăpăm chiar atât de ușor, ele continuând să joace rolul ”balamalelor”, făcând posibilă închiderea și deschiderea ușilor în spatele cărora continuă să se rezolve problemele țării, de care depinde viața noastră, a celor mulți, a celor care am ieșit sau nu am ieșit la vot.

După definitivarea rezultatelor de către BEC vom fi convinși dacă și în acest nou mandat parlamentar ne va rămâne doar să ne uităm la bec sau să fim beneficiarii unei nesperate surprize, aceea de a fi luați în seamă, exact în punctele noastre sensibile, acolo unde contează creșterea nivelului de trai în timp real și nu doar peste alți patru ani!

ADI CRISTI