”SĂ-I LOVIM ÎN MOALELE CAPULUI!”

 

Liberalii au încercat la sfârșit de săptămână să-și facă singuri respirație ”gură la gură”. Aveau nevoie de un surplus de aer, pentru ca plămânii lor să mai primească o șansă, fie ea și artificială, pentru a menține în viață partidul, după atâta măcel și incoerență, ce l-au fărâmiţate, cum se mai întâmplă cu un trup măcelărit.

Liberalii au găsit de cuviință să se raporteze la o dată sigură și precisă, 17 iunie, dată la care au decis să iasă din interimat, să-și aleagă conducerea statutar, pentru a avea autoritatea și garanția că PNL poate să abordeze o nouă bătălie electorală în condițiile unui partid care știe ce vrea.

Acesta a fost mesajul cu ajutorul căruia Raluca Turcan, liderul interimar al PNL, a decis să scoată partidul din provizorat, acordându-i șansa revenirii pe drumul său istoric, chiar și numai pentru că PNL a rămas singurul partid istoric pe actualul eșichier politic.

Dacă vom privi în profunzime această afirmație nu putem să nu sesizăm fracturile semnificative pe care liberalii l-au avut  în decursul celor aproape 140 de ani de existență pe scena politică a țării, evident ținând cont și de anii în care partidul a fost interzis în perioada comunismului.

Partidul Național Liberal și Partidul Democrat Liberal au decis să nominalizeze un candidat comun pentru alegerile prezidențiale din 2014, să fuzioneze în viitor și să devină parte a familiei populare europene. Klaus Iohannis, noul președinte al PNL, a devenit candidatul alianței formate din cele două partide, Alianța Creștin Liberală (ACL). În 16 noiembrie 2014,  Klaus Iohannis a fost ales președinte al României, devenind primul președinte liberal din istoria țării. După câștigarea alegerilor prezidențiale, PNL și PDL au fuzionat și au adoptat un nou statut, copreședinți ai noului PNL devenind Alina Gorghiu și Vasile Blaga.  Între timp PNL continuă seria eșecurilor, atunci când a trebuit să se prezinte în fața electoratului, comportându-se lamentabil la recentele alegeri parlamentare, insucces ce a dus la destituirea copreședinților amintiți, oferindu-i, tot pe conjunctură, Ralucăi Tucan (ce vine din același Sibiu din care este și actualul președinte – aceasta fiind singura explicație credibilă a confirmării tacite a noului lider a PNL)  șansa de a conduce un partid mult mai greu decât a demonstrat că o țin puterile pe fosta consilieră a lui Teodor Stolojan.

Școala pe care demonstrează că o are acest președinte interimar al PNL este una făcută ”după ureche” sau ”la locul de muncă”. Dacă ar trebui să facem o paralelă între Ion C. Brătianu și Raluca Turcan sau peste timp între Radu Câmpeanu și Raluca Turcan, pentru a găsi sisteme de referință două capete de pod în care liberalii și-au început/reînceput istoria scrisă a acestui partid care a dat prim miniștri în istorie la 30 de guverne din cele 85 câte au condus România.  Pentru a nu părăsi această comparație atât de brusc, ar trebui să ne mai imaginăm care să fie diferența dintre ultimul mare liberal al timpului, Mircea Ionescu Quintus și Raluca Turcan? Poate sunt răutăcios cu tânăra care bate cu tocurile la porțile afirmării. S-ar putea ca potențialul acesteia să fie unul care ar trebui să mă facă să mă simt umilit, ridicol, pierdut în marea de acuzații ce ar putea să fie nefondate. Și, totuși, față de acuzele și, mai ales, față de limbajul pe care președintele interimar al PNL îl folosește în a gestiona viitorul partidului. Iată un pasaj din gândirea revoluționară a celei care ar dori să conducă PNL în calitatea mult visată de președinte ales, referindu-se la ”dușmanii de  moarte ai partidului”:

”Trebuia să îi lovim în moalele capului pe PSD-iști”, adăugând că PSD „torpilează în fiecare zi mediul de afaceri”.

Președintele interimar al PNL a precizat că propunerea pentru alegerea președintelui formațiunii de către toți membrii de partid nu a trecut de Biroul Politic Național (așa cum s-a întâmplat la PSD, la alegerea lui Liviu Dragnea), dar a arătat că a susținut ca viitorul Congres să fie cât mai cuprinzător.

„Deciziile majore și suverane pentru PNL vor fi luate la baza dvs, cu fiecare dintre dvs, într-o Convenție care să adune cât mai mulți oameni. (…) Votul la Convenție va fi votul pentru a-i sancționa pe cei care nu au performat și să îi alegeți pe cei buni. Convenția va fi judecătorul suprem”, a susținut Turcan.

Oricum, vestea bună e că se va produce liniște și în PNL, cu aceste alegeri, în timp ce vestea rea este că din totalul celor care ar putea să candideze la funcția supremă în partid, nimeni din are măsura bărbaților care și-au asumat rolul de a fi conducători adevărați!

ADI CRISTI