24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nu avem liniște nici în aceste zile în care suntem pregătiți, spiritual vorbind, să mai trecem încă o dată printr-o Răstignire și o Înviere, exersând umilința și mântuirea în termenii solidarității întru iubire dumnezeiască. Rămânem împietriți în nimicnicia noastră, a oamenilor debusolați, slabi, lași, fugăriți de fantomele trecutului prin toate încăperile timpului prezent, încercăm astfel să ne scuturăm de ceea ce nu ne seamănă, nu ne oferă avantajul oglinzii în care nu numai că ne vedem, cât mai ales reușim să conștientizăm că suntem ”cei mai frumoși din țară”. Acest narcisism feroce, care trece dincolo de imagine, curtându-ne sufletul și ambiția de a fi tot timpul câștigători, ne pune în situația de a evada din noi înspre acei codri vechi, numai buni pentru ascunzătoare și organizare de atacuri haiducești, justificate doar de motivația tradițională ”de a lua de la bogați și de a da săracilor, de fapt banii munciți de ei!”
Astăzi, ”haiducii lui șapte cai” sunt ascunși nu prin codrii vechi de stejar, ci prin partidele politice parlamentare, la fel de dese și pline de Sălașuri Negre, din adâncurile cărora reușesc să scoată la lumină cele mai neașteptate conflicte, atacuri și pedepse, destinate nu neapărat ”adversarului politic”, cât mai ales ”victimelor colaterale”, care nu pot fi interpretate decât de populația țării, purtată de nas, gât și urechi prin toate conflictele inter-partide, nu ca asistență/ public, cât mai ales ca parte interesată. ”Vreți să vă fie bine, atunci votați-ne pe noi și nu pe cei care ne fac opoziție, căci ei nu vă vor decât răul”! Acest tip de discurs nu face altceva decât să promoveze populismul deșănțat, ”ieftin ca braga” și greu de oprit, așa cum greu de oprit sunt acei lideri politici care nu numai că mint de îngheață toate apele, dar se dau de ceasul morții că fără ei nimic nu ar fi bine în această țară ajunsă ”la mâna străinătății”, a unui oarecare american, Hans Klemm, de exemplu.
Când vorbim de noua versiune a codrilor vechi de stejar, ne referim fără nici o confuzie la PSD+ALDE, PNL, USR, PMP și, cu voia domniilor voastre, la UDMR. Atât a mai rămas din pădurile virgine ale nevoilor noastre naționale, la care ar fi nedrept dacă nu am ține cont și de imensul deșert, numit pentru cunoscători: Uniunea Europeană, acest teritoriu în care nisipurile sunt mișcătoare, astfel încât, un pas înainte, nu de puține ori, a însemnat de fapt, pentru talpa noastră învățată cu ”iarba de acasă”, un pas înapoi. Această experienţă (dorită a fi salvatoare, necesară și în ton cu lumea civilizată) ne ține prizonierii speranței că va fi bine, fără a ne da voie în acelaşi timp să și simţim acest lucru. Revenim, fără voia noastră, la anestezicul pe care comuniștii îl foloseau cu noi, atunci când vorbeau despre grija părintească a Partidului, dar nu față de noi, ci față de copiii copiilor noștri, pentru care eram obligați să ne decontăm speranța unei zile mai bune, în care fericirea era așteptată să ajungă și la noi acasă.
Astăzi nu mai avem Partid Unic, dar avem o sumă de partide, care se cred a fi unice și de neînlocuit, ce preferă să se războiască ”pe viață și pe moarte” pentru acest clasament, care nu folosește la nimic, asemenea motorului din Tecuci al poetului Mihai Ursachi!
În PSD se simte o luptă intestină, din ce în ce mai accentuată, din ce în ce mai plină de victime nevinovate sau vinovate doar pentru că și-au demonstrat demnitatea și capacitatea de a gândi cu proprii lor neuroni, așa cum în PNL încep să se dea ”cărțile pe față”, între vechii liberali și vechii pedeliști, mai ales că, până la vară, este de așteptat să se facă ”moarte de om”, dar nu pentru binele țării, ci mai ales pentru binele celor care vor câștiga conducerea Marelui PNL. Nici ALDE nu stă prea bine la acest capitol al înțelegerii și coerenței, chiar dacă liderul Călin Popescu Tăriceanu a demonstrat că are capacitatea de a se prezenta ca fiind o necesară coloană vertebrală ce ar putea să susţină o construcție modernă a unui partid politic pro-națiune. PMP rămâne partidul lui Traian Băsescu, de fapt scena pe care fostul președinte al României încearcă să-și povestească zbuciumata sa viață politică. UDMR este în continuare singura formațiune politică ce nu a suportat schimbări majore în atitudinea sa de a sta la colț și de a-și însuși ce-i pică în mână, în acea mână pe care o închiriază tuturor celor care au nevoie de un plus de forță, pentru a urca dealul.
În rest, ne pregătim de vopsitul ouălor și exersarea salutului pascal: Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Cât despre noi, cei mulți, încă nu știm ce am făcut pentru țară, între o nouă Răstignire și Înviere!
ADI CRISTI
