24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Încă mai sunt terifiat de insistența cu care niște oameni ucid alți oameni doar pentru că lor li s-a promis că vor primi în Paradis un număr diferit de fecioare, iar ”viața” (de fapt moartea) lor acolo va fi lipsită de griji. În spațiul nostru mioritic se spune că ”nu trebuie să dai cioara din mână pe vrabia de pe gard”, încercându-se astfel inducerea unei minime precauții că, într-o asemenea conjunctură riști să rămâi cu mâna goală. Tot în spațiul invocat se spune că într-o asemenea situație ”rămâi cu buzele umflate”, adică cu nimic și cu tot neamul lui de nimicuri. Evident că un astfel de aluat nu poate fi plămădit decât din făină de proastă calitate sau, mai corect spus, din făină în care nu se mai adaug nimic, nici un fel de educație, de cultură sau chiar de religie corect predată, explicată, promovată, fără a se interpreta versetele din Coran în sprijinul morții ca fiind singura variantă impusă de jihad, când acest război sfânt este îndreptat împotriva păcătoșilor, de fapt a celor care ar atenta cu violență asupra islamismului. Jihadul trebuie înțeles ca fiind un ”război de apărare” și nu unul prin care se încearcă extinderea teritoriilor islamismului, prin promovarea morții oamenilor nevinovați, care nu au nici un amestec în toate aceste ambiții ale unor lideri politici și religioși, care s-au îndepărta voit de ceea ce i-a învățat sau ar fi trebuit să-i învețe Coranul. Cum numele lor era riscant să-l expună public, așa cum stă bine lașilor și troglodiților, și-au angajat mercenari, luptători care s-au transformat, la rândul lor, în teroriști, în luptători care au învățat să-și sacrific viața pentru tot felul de aiureli (vezi pasajul cu fecioarele). La început mișcarea teroristă era una care se autointitula ca fiind o mișcare de salvare națională, de recompunere a unor popoare disipate de istorie, de recuperarea a unor teritorii existent scrise în istoria civilizației sau pe care le considerau conducătorii lor că li s-ar cuvenii. Această îmblânzire a scorpiei a permis dezvoltarea accentuată a mișcării teroriste, antrenând în această poveste urâtă donații importante de fonduri, atragerea unor lideri arabi foarte bogați și chiar a unor state din Asia sau din Orientul Mijlociu, astfel încât mișcarea teroristă a produs și rezultatele scontate, acelea de a îngrozi lumea, de a face practic imposibil de luptat cu metode tradiționale sau chiar moderne cu acest război de guerilă, de hăituire stradală. Ce poți face cu armamentul nuclear, cu care Planeta s-a înarmat până-n dinți, în fața clasicului pumnal, cu care se produce în continuare numai la un singur atac opt – zece victime? Ce poți face cu tacurile moderne sau cu transportoarele de asalt în fața unei banale dube de transportat alimente, care intră pur și simplu în mulțimea de pe cea mai circulată stradă a Barcelonei, provocând 14 morți și 130 de răniți?Ce să mai vorbim despre rucsacurile explozibile sau despre kamikazi, care căutau cele mai aglomerate locuri din orașele Europei pentru a se arunca pur și simplu în aer? Practica de școală a terorismului a fost exersată în Israel, cu precădere. Lumea întreagă privea stupefiată, fără însă a înțelege că va veni și rândul celor care atunci priveau plini de condescendență și doar atât. Și a venit rândul tuturor, de la americani la spanioli, de la englezi la nemți, de la belgieni la francezi, de la ruși la țările asiatice. Când lumea a deschis ochii era prea târziu. Atacurile din 11 septembrie 2001 au fost șocul pe care l-au simit americanii la ei acasă. Atunci s-a distrus mitul Americii invincibile. Atunci groaza a cucerit America, arătând lumii că și americanii sunt oameni și nicidecum zei. Și ei pot fi foarte ușor îngroziți, și ei fug pe străzile lor, fugăriți de moarte, de frică și mai ales de groaza de a-i prinde moartea din alegare. Din acel moment a fost declarat război mondial terorismului mondial. Din acel moment liderii terorismului au fost urmăriți și în gaura de șarpe din Afganistan. Dar, tăierea unui cap favoriza nașterea altor trei, astfel încât în loc să asistăm la o descurajare a acestui flagel al morții, se descoperă din ce în ce mai multe focare, deja specializate în a ataca Anglia, Franța, Spania, Germania, Rusia, Belgia, SUA, în special. Cred că avantajul teroriștilor este unitatea lor, a centrului de comandă. Este necesară o abordare globală a țărilor ce reprezintă deja un potențial de victime, un tac fără replică asupra Statului Islamic, călcâiul lui Achile al terorismului musulman. Într-o astfel de abordare există excepția ce ar trebui acceptată a mentalității ”dacă ție nu-ți pasă de tine, nici mie nu-mi pasă”, ceea ce ar permite eficientizarea atacurilor la maxim. În paralel cu astfel de riposte ferme, de ne negociat, lumea de dincolo de terorism ar trebui să se împrietenească cu islamismul și să asculte cuvintele Sfântului Părinte prin care se făcea o chemare la înțelegerea între popoare și mai ales la înțelegerea între religiile lumii.
ADI CRISTI
