BANII CU SETEA LOR UCIGĂTOARE

Avem de îndurat cât mai multe vești proaste, care să ne aducă în situația de a vedea cu ochii noștri marginile prăpastiei. Suntem din ce în ce mai expuși la astfel de spaime, la astfel de cataclisme pe care nici măcar calamitățile naturale nu și le mai pot asuma. Am construit o lume din ”bune intenții”, neglijând faptul că la fundația ei am folosit doar iluzii deșarte.
Din nou suntem obsedați de ceea ce ne face Natura, e pedeapsa Divină, dar din ce în ce mai departe suntem de ceea ce ne face singuri. De această autoflagelare, mult mai dură și mai neiertătoare decât orice cutremur de pământ devastator, de exemplu, poate să însemne de fapt haosul are ne pierde pentru totdeauna unul de celălalt, însingurându-ne într-atât încât vom reuși să construim, în cele din urmă, destine și lumi multiparalele, astfel încât vom fi pedepsiți, condamnați la neîntâlnire. Vom reuși să fim străini, asemene unor amintiri pierdute, despre care ne vom aminti doar prin luciul apei sau prin strălucirea unei raze de soare răzlețe și fără nici o intenție de a ne atrage atenția.
Specialiștii în politicile monetare demonstrează o capacitate aparte de a înțelege ce se întâmplă cu noi, restul lumii, mult prea preocupaţi de hrănirea orgoliilor și intereselor noastre mărunte, de altfel, fără ca acestea să poată fi ridicate la importanța existențialelor demersuri, atât de necesare a fi luate cu o maximă prioritate. Suntem la marginea prăpastiei nu neapărat din cauza calamităților naturale, cât mai ales din cauza calamităţilor umane. Dacă, în primul caz, există la nivelul comandamentelor naturii o forță compensatorie, care este în măsură să regleze până la aplatizare efectele agravante ale dezastrelor naturale, la nivelul individului nu există nici un complex compensator, nici o protecție care să ne deconecteze de la tensiunile frustrante ale înavuțirii cu orice preț și fără limite, chiar dacă, de pe urma acestor ambiții, se produc iremediabile pagube provocate până-n străfundurile Naturii, dincolo de înțelegerea comună a ceea ce poate să însemne echilibru.
Specialiștii amintiți vin astăzi să constate ”o înăsprire a politicilor monetare, potenţiale crize în China şi Italia, dezechilibre pronunţate la nivelul comerţului mondial şi populismul, acestea sunt doar câteva dintre potenţialele surse ale unei viitoare crize financiare în viziunea celei mai mari bănci germane, Deutsche Bank. La rândul ei, BIS, Banca Reglementelor Internaţionale, banca centrală a băncilor centrale, avertizează cu privire la nivelul crescut de îndatorare şi dobânzile ultra mici. În cadrul unui raport recent Deutsche Bank avertizează că „există mai multe segmente ale sistemului financiar mondial care par să fi atins niveluri extreme”, potrivit CNBC. „Este vorba printre altele de valorile atinse de multe categorii de active, dimensiunea incredibilă a bilanţurilor băncilor centrale, nivelurile datoriilor, dobânzile ultra scăzute şi chiar şi susţinerea ridicată de care se bucură populiştii la nivel mondial. Dacă va exista o criză relativ curând (în 2-3 ani), ar fi dificil să spui că nu ai fi avut cum să nu vezi aceste riscuri”, se arată în raportul Deutsche Bank. Deşi strategii Deutsche Bank remarcă faptul că lista lor „nu este nici pe departe o previziune că aceste riscuri se vor materializa”, aceasta este menită să indice zonele de risc din sistemul financiar care ar putea crea probleme la nivel mondial. Descriind planurile băncilor centrale de retragere a stimulentelor din ultimii ani drept o „călătorie în necunoscut”, strategii băncii germane avertizează că „istoria ar sugera că vor exista consecinţe considerabile ale acestor planuri având în vedere nivelul ridicat al preţurilor multor active la nivel mondial”. Strategii Deutsche Bank avertizează că există pericolul ca băncile centrale şi guvernele să nu mai aibă muniţie pentru a contracara următoarea recesiune având în vedere dobânzile deja scăzute, bilanţurile încărcate şi nivelul ridicat al datoriilor guvernamentale”, scrie Ziarul Financiar.
Un astfel de avertisment este pe cât de tulburător, pe atât de real, încercând, dacă mai este posibil, coborârea lumii cu picioarele pe pământ, îndepărtarea ei de la subiectele de can-can și concentrarea majorității pe astfel de pericole, altele decât acelea sugerate de magnetismul delațiunilor, denunțurilor, trădărilor, nimicnicirilor mult prea antrenate (și cu efecte imediate) în ceea ce privește atragerea atenției și mai ales a interesului gregar, de cea mai joasă speță, chiar dacă vom întâlni la participanții unui astfel de trafic figuri de altfel stimabile, de intelectuali formați a fi respectați, crezuți pentru a fi urmați.
În ultimul timp stăm mai mult cu ochi pe cer, așteptând să dea peste noi uraganul american sau vijelia mioritică, simțind doar cu ne trec printre degete banii, cu setea lor ucigătoare,
ADI CRISTI