NE AȘTEAPTĂ CĂPITANUL C.Z.C.

Strada cu pehlivanii ei a început să derapeze. Să iasă din limitele normale ale protestelor. Să pătrundă  și în spațiile interzise publicului larg, dacă acesta nu respectă o serie de reguli și condiții.

Hastagiștii sunt astfel condamnați la discreditare. Sunt pur și simplu decredibilizați de hoarda de borfași care le-a confiscat mesajele. Niște amețite de fătuci și bărbați parcă castrați, încrâncenați și greu de invitat la dialog, au ocupat holul central al Parlamentului, înjurând și ţipând, istericalizându-se în așa fel încât neavizații ar crede că nu este vorba de un Parlament național, ci ne aflăm în mijlocul unui abator în care se taie vitele înainte ca boala mintală să le grăbească sfârșitul. Această îmbulzeală de carne stătută și înăclăită în grăsimi nesaturate se dorește să fie percepută ca fiind salvarea noastră, a românilor, din brațele lui Liviu Dragnea. Dacă ar fi să le continuăm raționamentul, de altfel lipsit de logică, am crede că o dată scăpați de influenţa malefică a teleormăneanului, ce ne aşteaptă? În mâinile cui nimerim? Nu cumva vom da mâța din mână pe diavolul din descătușarea de forțe ale nemernicilor huiduitori, care nu înțeleg regula statului de drept, forța reală a unei democrații funcționale?! Ba bine că nu! Cum să ne aștepte altceva decât inevitabila anarhie, forța celui care țipă mai tare și care are cel mai incoerent mesaj! Cel care loveşte primul va fi numit conducător, așa cum s-a întâmplat deja cu atacul direct (pe la spate) împotriva parlamentarului Nicolae Bacalbașa, pe când acesta pleca de la Parlament spre casă.  Toți derbedeii care urlau ca din gură de șarpe erau parcă sub protecția jandarmilor, în timp ce doctorul  și scriitorul Nicolae Bacalbașa, parlamentarul României, ar fi dorit el să-i atace pe huliganii care se dădeau de ceasul morții că sunt revoluţionari, atacaţi de umbra doctorului, care li se tot plimbă printre picioare. Jandarmii, ca jandarmii. Dacă ar fi fost o bătrânică sau o femeie, fie și madam Cărcălău, atunci să vezi ce mușchi și-ar fi arătat ei! Așa, cu cele câteva zeci de derbedei înfierbântați, au ezitat să aplice legea, mai ales că panaramele nu făceau altceva decât să atace un cetățean pașnic, să provoace o masivă tulburare a ordinei publice, să ignore regulile unui obiectiv special, paralizând practic desfășurarea lucrărilor Parlamentului României. Descreierații de tip Bălăceanca sau Socola de la Iași au mers în continuare pe mâna diversiunii, pe țipete ca din gură de șarpe precum că cei din fața lor sunt provocatorii, cei care îi atacă verbal, unii chiar cred că pasivitatea jandarmilor e un semn de pactizare cu ei și devin pe lângă mizerabili în limbaj, devin violenți și agresivi fizic.

Repet, jandarmii precum jandarmii. Sunt blânzi până la timorare, când de fapt situația din teren le solicită fermitate în acțiune. Cu alte cuvinte se impune un atac masiv și liniștitor asupra descreieraţilor, asupra celor care pun în pericol liniștea și ordinea publică în întreaga țară. A protesta nu înseamnă a îmbrânci. A nu fi de acord cu cineva nu înseamnă a-l înjura pe cel din fața ta. A avea o altă părere decât ceea ce se spune și se face la modul oficial nu înseamnă a forța cordoanele de ordine, a ataca instituțiile publice sau persoanele cu demnități publice.

În astfel de situații jandarmii trebuie să răspundă imediat, fără a mai negocia cu cei care au demonstrat atâtea zile la rând că nu au creier sau dacă totuşi încă îl mai au, nu le mai funcționează în regim normal sau cel puțin de avarie, așa cum cei cu dizabilități severe neuronale nu-i mai plasează în siguranţă, în libertate. Urgent trebuie adunați și protejați în instituţiile specializate, care le pot asigura tratamentul medical care se impune.

Ezitarea autorităților mă face să cred că undeva există o muscă ce zboară în căutarea invocatei căciuli. Cineva se simte cu musca pe căciulă, iar acel cineva nu este pregătit să ceară și să staţioneze în caz contra, ca legea să fie respectată.

Pândește deasupra noastră o gravă disoluție a autorităților statului de drept. O stare în care totul poate fi aruncat în aer. Un președinte de țară cu grave probleme comportamentale de infractor sadea, care nu este în stare, la rândul său, să aplice legea, să respecte o hotărâre a CCR. Un procuror șef de DNA care se face vinovat de mutilarea sentimentului de dreptate. Un SRI care cu greu își revine pe drumul pentru care a fost înființat, încercând să-și retragă oamenii din structurile pe care altădată le-a ocupat să fie la dispoziția statului paralel și nicidecum a statului de drept. O societate civilă mutilată și învrăjbită, greu de recuperat, din ce în ce mai ușor scăpată în mâinile demenților, a celor care vor cu tot dinadinsul să bea sânge de român nevinovat, care nu le satisface pofta nebună de a urla împotriva celor din fața lor, chiar dacă acolo s-ar așeza părinţii sau familia lor. O șleahtă de furioși, radicali pentru care viața nu înseamnă decât atac violent asupra celor din Palatul Victoria, din Parlament și mai apoi din Palatul Cotroceni. Atenţie, se închid ușile! Urmează stația Focurile Ghenei cu peronul pe partea dreaptă! Acolo ne așteaptă Căpitanul CZC.

ADI CRISTI