Am înțeles de ce este nevoie de doi

pentru a da sângele-n clocot

pentru a pune în lacrimile tale la fiert

un măr, o gutuie, două pere,

și tot ce mai vreau să socot

 

Iubirea începe să semene cu doi

să fie divizibilă într-atât

încât de fiecare dată să fie pară

nu măr, nu gutui

să fie ținută între buze, afară

când vorbești despre noi, nimănui

 

sau celor care vor să ne vadă

chiar dacă lângă noi e un singur deșert

mâncăm și antreuri, ciorbe, fripturi

singuri fiind nu ni se dă și desert

 

Prea dulci vrem să fim în dulcegării

prea aspri mai bine vom fi

să cadă peste noi ploile verii

împrăștiind cerneala cuvintelor gri

 

Iubirea e albă sau neagră

decidem

când profunzimi ne supun la torturi

cenușa-n tăciuni și tăciunii în flăcări

vrem să zidim omizile-n fluturi.