VIAȚĂ TRĂITĂ ȘI NICIDECUM CHINUITĂ

Formarea consiliilor locale și a celor județene este la fel de importantă cu alegerea primarului, respectiv a președintelui de consiliul județean. Un primar izolat într-o majoritate politică potrivnică este un om legat de mâini și de picioare. Acest tip de relații politice favorizează blocajele, ce vor fi decontate instantaneu electoratului. El va fi cel care va suferi, el va fi păgubașul, el va fi victima colaterală, nevinovată și greu de recuperat.

Majoritățile politice sunt cele care, de fapt, dictează agenda zilei conducătorului, fără ca acest gest să-i creeze un deficit de confort, atunci când majoritatea îi este de-a casei.

Poate de aceea se acordă o atenție atât de mare felului în care un primar este susținut de consilierii partidului său sau cei din prefiguratele alianțe politice. Evident, sunt cazuri când aceste alianțe se fac post-factum, în momentul în care este nevoie de o hotărâre contra-firii, pentru a ieși dintr-un blocaj spectaculos, pe care doar viața de zi cu zi se mai poate face vinovată.  Aceeași viață invocată ne-a adus în fața unor alianțe greu de imaginat înaintea facerii lor, cum a fost USL sau cum a fost, în 2003, ADA –  Alianța ”Dreptate și adevăr”, formată dintre PD și PNL, pe când PD era reprezentatul socialiștilor europeni, de pe poziția sa de partid democrat. Dacă în Germania acest tip de alianțe conjuncturale a reușit să funcționeze cu mare succes, scoțând Germania din situații incomode, salvând țara pe fond, în România toate aceste încercări de înțelegere nu au reușit să articuleze un program minimal care să fie dus la bun sfârșit, în interesul cetățeanului. De fiecare dată au intervenit orgolii rănite, vendetele și fariseismul, ducând la inevitabilul deznodământ cu ”ba pe-a mă-tii”, singurul în măsură să absoarbă toată atenția, toate sunetele, toate interjecțiile, toate semnele, reușind astfel să decodifice neputința.

Încercăm să ne detașăm de ceea ce a fost și să privim înainte, acolo unde suntem din ce în ce mai siguri că avem șanse de a ne însușii viitorul în numele nostru, propriu și personal. Avem această șansă sau datorie de a ne personaliza viața, chiar dacă pentru ea luptă în linia întâi cei aleși, dar nu de Divinitate, ci chiar de noi înșine.

Examenul pe care îl susține electoratul nu mai este doar unul de maturitate, ci poate fi considerat un examen de confirmare a alegerii, prin investirea ei cu acea responsabilitate care obligă și, în același timp, invocă asumarea pedepsei, acolo unde greșeala produce efecte directe și colaterale. A alege obligă susținerea unei investiții în responsabilitate, așa cum și a fi ales dă seamă pentru faptele produse în numele comunității. Nu poți accepta votul cuiva doar pentru C.V.-ul tău, pentru fotografia de grup, pentru imaginea publică, pe care nu eziți să o protejezi, mai ceva decât chipul tău din fotografie, astfel încât la vreme de bilanț să fii prins descoperit, singur și fără nici un fel de zestre de fapte. O funcție publică asumată este, în primul rând, o obligație față de care dai seamă mai ceva decât ai da pentru o faptă privată, de care depinde doar confortul tău sau cel al familiei tale.

Atunci când, cu de la sine putere, încerci să schimbi destinatarul, astfel încât interesul comunității să fie înlocuit cu interesul tău personal, e semn că nu ai înțeles nimic din ”binomul” ales-alegător, drept pentru care nu mai ai de ce să te obosești să ajungi din nou în fața electoratului. Este ca și cum gol-pușcă ai încerca să-ți ascunzi și ceea ce se vede. Nu mai ai cum să păcălești pe cineva, nu mai ai cum să speri că electoratul te va alege din nou, cu ochii închiși, cu urechile astupate, cu mâinile legate, astfel încât să nu existe nici un contact cu cei pentru care te angajezi să lupți!

Poate de aceea, alegerea consiliilor locale trebuie să fie atent construită, dacă, într-adevăr, ne-am săturat de atâta dezbinare, de atâtea agresiuni verbală și ”jocuri de culise”.

Scorurile ce vor fi obținute la alegerea consiliilor județene se vor constitui într-un indicator precis în evaluarea potențialului politic al partidelor și al posibilelor alianțe politice, care la toamnă vor da lupta cea mare în alegerile generale.

Totul depinde de noi. De tine, de mine, de ei. Este timpul să ne întrebăm care este rostul nostru, al fiecăruia, atunci când vorbim despre țară, despre viitor, despre copiii care au ales străinătatea, doar pentru că aici, în țara lor, nu mai găsesc înțelegerea firească a faptului că viața este dată pentru a fi trăită și nicidecum chinuită.

ADI CRISTI