24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
În timp ce dimineața politicienii importanți ai țării (liderii partidelor politice care contează și cele care cred că vor conta după 11 decembrie 2016), mai au câtva ore de concentrare pe lovituri aplicate sub centură candidaților de pe listele de candidați, seara se mai strecoară un gând ascuns și ne aduce la cină povestea de desene animate ”Black Cube”, cu neprihănita Laura Codruța Kovesi în rolul vrăjitoarei.
Cu fiecare seară consumată în acest registru se fac pași, din ce în ce mai mulți, înspre Palatul Cotroceni, încercându-se a se sugera că ”pas cu pas” nu este chiar așa de străin de sosirea spionilor israelieni în România, pe motiv de șefă a DNA.
Tot înspre Klaus Iohannis mai sunt descărcate încă două încărcătoare, chiar și numai pentru că zgomotul infernal, astfel produs, aduce a răpăit de ploaie torențială pe un acoperiș de tablă. Pentru ca gurile căscate să fie deschise înspre limita lor de rupere, se mai adaugă la rețeta de ”a vorbi fără ca să te afli în treabă” momentul cu casa de la Sibiu a președintelui, pentru care acesta a cerut, printr-un recurs extraordinar, salvarea singurului venit semnificativ pe care a ajuns fostul primar de la Sibiu să-l aibă, chiar dacă, pentru aceasta, soția sa minijupistă a riscat să falsifice actele, înscriindu-se în corpul infracţiunii fals și uz de fals, infracțiune care îl poate lăsa fără prima doamnă pe președinte ani buni.
Este adevărat, iarna aceasta (rece la exterior și incandescentă la interior) produce o ceață deasă, din care nu vom ieși destul de ușor, fiind practic condamnați să orbecăim chiar și atunci când vom îndrăzni ”să lăsăm baltă toate interesele”, bâjbâind spre ușa care ne dă voie să ieșim în stradă.
Strada va fi din nou nu doar apanajul tinerilor frumoși și liberi, ci și a noastră, a celor mulți, care vom decide să ne susținem votul, cu acest tip de manifestări în care să ne strigăm cu glas tare felul în care înțelegem noi cum ar trebui să se implice aleșii, în numele nostru, atunci când cred că ne reprezintă, că valorifică votul reprezentativ dat de popor.
Pentru ca atmosfera să fie mai respirabilă, mai grațioasă, în scenă intră cu dezinvoltură și Carmen Iohannis care, după afirmațiile lui Dan Zorela, spionul israelian care, pe față, ar fi lucrat la dosarul ”Bufnița mov” nu este străin de ceea ce are soțul ei pe birou, evident o copie la procurori.
Aceste îmbârligături nu fac altceva decât să ne țină departe (sau cât mai departe) de jocurile de culise care ni se pregătesc pentru 11 decembrie 2016. Tot apare Dacian Cioloș, din nou, ”pas cu pas” sau ”picătură cu picătură” (desprinse din metodele de tortură asiatice) în postura nefastă sau fatidică de premier tehnocrat, care nu a ezitat să accepte, după perioada sa de avarie, să îmbrace haina de patru ani a unui prim ministru decis să conducă un guvern normal, adică unul politic, care să respecte arhitectura votului poporului, care a ieșit din case și a mers la vot, acolo unde și-a exprimat liber preferințele sale electorale, contribuind decisiv la formarea votului majoritar, singurul în măsură să decidă cine va fi primul ministru, guvernul și programul de guvernare, indiferent de ce vor unii sau alții, președintele sau liderii politici ai partidelor care contează.
Prea multe ni se întâmplă, într-un timp relativ scurt, încălecându-se una peste alta, de nu mai înțelegi cine este președintele României, cine este soția acestuia, ce rol mai are Alina Gorghiu în decimarea liberalilor, proveniți din PDL, sau ce mai caută prin cutia poștală a Înaltei Curți de Casație și Justiție Liviu Dragnea, de exemplu.
Avem sentimentul vinovăției, dar și al servilismului care își găsește în fiecare român un sălaș tihnit, numai bun de închiriat și la alții, astfel încât cred că românii au născut starea de căpușeală. De cele mai multe ori acest handicap al adevăratei valori acționează ca un drog, rupându-ne guvernanții de realitate, făcând din noi simple marionete, atât de ușor mânuite de cei care se află de fapt în spatele ușilor închise sau a ecranelor luminate de regulă de interesele lor oculte.
Suntem în plin proces de dresaj. O nouă lecție pentru acasă, de această dacă cu Dacian Cioloș în rol lacrimii prelinse din icoana făcătorului de minuni.
ADI CRISTI
