24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Încă mai suntem dominați de mentalitatea comunistă, chiar dacă a trecut peste un sfert de secol din momentul rupturii de totalitarismul regimului de tristă amintire. Mai mult, astăzi aceeași mentalitate o întâlnim la o generație de oameni care în 1989 avea vârsta fragedă a modelării după noile principii de viață, specifice libertății impunerii valorilor autentice.
De cele mai multe ori înălțimea unei funcții cu cât este mai mare cu atât mai mult îl izolează pe ocupantul acesteia de restul lumii, de restul societății pentru care, de fapt,t persoana respectivă lucrează.
Laura Codruța Kovesi a ajuns astăzi să fie receptată de mulțime ca fiind ora exactă a luptei dusă împotriva corupției. Un fel de Ioana d Arc a modernității, o luptătoare neînfricată decisă chiar să fie centrul atenției atacurilor de orice fel de la cele mârlănești la cele cibernetice, de la neica nimeni la crema Mossad-ului. Asemenea eroilor populari Laura Codruța Kovesi rezistă și chiar contraatacă, arătând corupților că ei nu-i pasă de aceste tertipuri ieftine, că are de partea ei un popor dornic să nu mai fie mințit, furat, scos la mezat.
Literatura de specialitate ne ofer mărturia că, în astfel de cazuri, indiferent de cât de greu îi va fi, eroul poporului iese câștigător, iar dușmanul de moarte este prins și… deferit justiției, în varianta socială care se suprapune cu litera și spiritul legii.
Și, acum intrăm pe teritoriul întâmplărilor din categoria exagerărilor să fim cât mai populari, cât mai tranșanți, cât mai intolerabili, fără a mai ține cont de valorile față de care am depus un jurământ și care sunt, de fapt, fundația pe care se construiește acest regim democrat.
Eroina Laura Codruța Kovesi dorește, într-un exces de zel, să aibă un potențial de clienți la anchete penale pe corupție, din partea parlamentarilor, cât mai redus. Astfel, propune Neînfricata, ca toți parlamentarii condamnați pentru fapte de corupție să nu mai aibă voie să candideze pentru o funcție publică, chiar dacă își vor onora prin execuție pedeapsa primită printr-o hotărâre definitivă a instanței de judecată.
De fapt ”buna intenție” a șefei DNA poate să prindă în capcana luptei până la moarte împotriva corupției pe foarte mulți naivi, oameni bine intenționați și sătui de atâtea dezvăluiri, în regim breaking news, despre aleșii lor. Dacă privim însă mai atenți, mai responsabili, mai lecuiți de entuziasmul de paradă, atunci observăm cum Laura Codruța Kovesi practică ea însăși un atac direct și brutal asupra valorile statului de drept, cu această ”nevinovată” și ”de bun simț” propunere, ce ar trebui îmbrăcată cu haina unui articol de lege de către parlamentarii țării. De fapt, cu o astfel de ”găselniță”, sub formă de protecție, este atacată instituția pedepsei, a rolului acesteia și, ai ales, a reintegrării sociale a celor care au fost pedepsiți, plătind pentru o greșeală făcută. A exclude un cetățean al țării, reabilitat, de la un drept fundamental al democrației, acela de a alege și de a fi ales este de fapt marea înfrângere pe care Laura Codruța Kovesi ne-o propune la schimb. Să aibă DNA mai puțin de lucru și țara să fie mai sigură, chiar dacă această siguranță este clădită pe aceleași criterii folosite de comuniștii de ieri, necesare conducerii cu mână de fier a unei țări din ce în ce mai potrivnice idealurilor conducerii superioare de partid și de stat.
Dacă aceeași eroină ar fi transformat ideea de justiție într-un târg la marginea drumului, de genul ”te-am prins că ai furat, te iert dacă îmi promiți că nu vei mai candida în veci la nici o funcție publică” ar fi fost mult mai fezabil, mult mai în spiritul libertății de a alege a cetățeanului unui stat democrat. Evident că și această propunere ar putea să încalce inegalitatea cu ceilalți membri ai societății sau ar putea să ofere antecamera unor programate fărădelegi a celor care vor intra în Parlament doar pentru a trage tunul vieții lor, după care să se așeze și ei pe la casele lor astfel înavuțite.
Ceea e ar trebui să fie sigur, dincolo de experimente, este respectul față de legile actuale, coerența discursului ce nu trebuie să ignore ”comanda socială” a electoratului, așa cum nu trebuie să exagereze mutările din culisele DNA, mutări care nu au cum să nu scape unei interpelări ce nu are cum să fie pe înțelesul tuturor celor care doresc ca adevărul să iasă la lumină.
Deocamdată știm atât cât ni se dă, fără a nu înțelege că nimeni nu poate să ne dea atât cât s-a produs, că sunt zone de întuneric și umbre în care ar exista explicații credibile și nu cele servite nouă ca fiind adevărate, referitoare la spionajul celor din Black Cube. În același timp era nevoie de o altă scânteie, de un alt foc de paie și astfel l-am ascultat pe Ludovic Orban cum se retrage din cursa pentru Primăria Generală a Capitalei, fiind acuzat (și pus sub control judiciar), de primire de foloase necuvenite, în luna martie, pentru campania electorală.
ADI CRISTI
