Paratrasnet

  Ochiul este rotundul căruia îi pasă de mișcare sesizând foametea de la încremenire la pasul făcut tiptil ca un animal de pradă închis în saltul său mortal Urletul sfâșie liniștea pădurii sau liniștea care ne înconjoară însângerând pe la margini așteptarea sansei de a avea rezervat locul în nemurire cum doamnele au rezervat în avion – locul la geam ...

Numărătoarea inversă ne apropie de final. După ultima rostire de cifră ne așteaptă lovitura gândită a fi fatală 5-4-3-2-1-0 Acest 0 din urmă contează În el sunt stivuite ca într-o magazie întâmplările din ziuă și din nopate Anonime cum și viața noastră se recomnadă a fi luată în seamă ADI CRISTI    

    Numărătoarea poate fi ea însăși un număr 54321…   În cazul acesta cu zecile de mii poate fi semnificativ un număr ce poartă în spatele său susținerea unor unități de măsură cu nebănuite efecte greu de imaginat cum ar fi efectul boabelor de cafea la menținerea trează a omenirii sau efectul de nezdruncinat al margaretelor păstrate în buchetul ...

  Fiecare naștere poartă cu sine o stânga împrejur la fel de dibace   o întoarcere în sine atât cât să ne ofere șansa dăltuită cu zâmbete descrețite și cu armura celui întors din bătălii   Avem începutul scos pe potecă o învârtire de aer despletit și așezat după fiecare cădere de frunză cum se mai făcea „mis en place” ...

A cincea secunsă poate fi respirația fatală ce termină poemul agățat de cădere cum mai stau în eter cuvintele încă nerostite supuse doar vântului prefăcută adiere   Cinci secunde lăsate în libertate cinci clipiri de pleoape înaintea semnului crucii înainte ca pumnalul să desăvârșească pedeapsa. ADI CRISTI  

A patra secundă îți pune degetul la gură încercând să consacre liniștea cum mai era înțeleasă despărțirea între silabe de după moarte. ADI CRISTI  

A treia secundă locuia în fatidicul semn de exclamare chiar dacă pe fond era o mascată întrebare fundamentală din categoria ambiguității Scriu, deci exist! ADI CRISTI  

  A doua secundă la rândul ei a sesizat marea ieșită din valuri trecând printre osii așa cum inima mecanicului lovea înciudat starea de perplexitate a clipei care devenea eternă de atâta așteptare aparent lipsită de rost. ADI CRISTI

Adi 146 23.06.2022 PARATRĂSNET CELE CINCI SECUNDE AMĂGITOARE   Prima secundă s-a prins vorbind ne întrebat ca și cum trenul a uitat că este pe linia moartă chiar dacă fluieratul nesfârșitului sesiza mișcarea șirului nenumărat de mâini flutrâmd la ferestre. ADI CRISTI

MATERNITATE   În genunchi număr seminețele uitate Acum fac parte din rod îngreunând spicul și aerul de jur împrejurul ochiului.   Astfel mă ridic mai sus decât îmi este fruntea decât poate să-mi ajugă părul răvrășit de trecerea vântului dezghețat   simt prin aer mirosul de rod din semințele dezmeticite e semn de grăbire întru miraculoasă trezire e semn de ...

Iubește-mă până când va rămâne din mine o umbra care să-mi semene Un fel de tăciune dezmembrat de formă și de căldură Un simplu zâmbet surprins de intenția mea de a fi luat în seamă ca și cum urma puternică de negru ar fi aceeași încercare de a locui într-un ochi izbitor de negru fără de care nu ar mai ...

  În fiecare din noi există o biserică sau o sinagogă o moschee sau o peșteră cu desene rupestre Există un loc unde cuvintele iau forma rugăciunii și dangătul clopotului Le amestecă neputința și gândurile negre care despică moartea cum mai sunt despicate lemnele În fiecare din noi se naște o așteptare soră cu moartea o ținere de minte din ...

Drumul se termină înainte să înceapă nu este din pământ bătătorit este mai curând un drum ținut în braţele celui învățat cu piatra și cu inima frântă de libertate mult mai aproape există un altfel de drum cum ar fi drumul oaselor sub care se așează generațiile întregi de schelete lustruite de ani și mai ales de memoria vârstei din ...

LECȚIE DESCHISĂ     Învață-mă pe de rost să simt cum iarna îmi trece prin vene și inima cum mă ridică în picioare   Aș vrea să fiu altul cu aceleași păcate să schimb rostul lumii de vis a vis să port vinovăția în marșuri stradale și mai apoi să mă condamn să respir aerul greu din pușcării   Învață-mă ...

Câștigul meu e pierdere pe masa și totul e primit de bună seamă cu sacrificiul greu de damă și popa care bate cuie-n palmă Câștigul meu e dublul sau Nimic E gheara care scurmă sub sânge Universul. Sau poate fi același loc comun în care se adună Cei rămași mai vii sau mai puțin Învolburați. Câștigul meu e partea mare ...