Paratrasnet

ÎNTR-ADEVĂR, DE CE?

Pentru noi, de 30 de ani, ne-am obișnuit să ne simțim bine doar sub presiune, să ne rânduim obiceiurile, după cât mai multe şoapte strecurate pe la spate, de genul celor care știu ele ce ne trebuie, știu ele ce mai trebuie să facem pentru ca, într-un final, să o ducem bine. Avem nevoie ca soarta să ne fie asigurată ...

Read More »

CEL MAI MARE RĂU

  Chiar dacă de jur împrejurul nostru vine un zvon de libertate, cu ajutorul căruia putem călători fără restricții, în fapt se încurajează o inerție în a purta în continuare masca și a păstra acea distanță între noi astfel încât să avem, cel puțin sub formă de precauție, condițiile unei protecții sigure. Cu sau fără voia noastră se moare în ...

Read More »

POEMUL DE SÂMBĂTĂ

INFINITUL   Țin ochii închiși! Toate marginile îmi dispar Devin prelungirea infinitului cu încă un pas.   Mă simt cotropit de lucruri lipsite de glorie. Banalul îmi dă voie să aduc la mal peștele de aur Păcat că dorințele mele sunt la fel de mărunte.   În Acra zidurile vechi Înconjoară ochii ca pe o cetate În port agitația păstrează ...

Read More »

CIUMA

Este bine să nu ne amăgim. Cu cât ne îmbătăm mai mult cu apă rece, cu atât vom pierde din antrenamentul dacic al degustării vinului ”puterea ursului”. Chiar dacă prin pădurile țării vin prinții austrieci și ne ucid urșii, noi rămânem la fel de pasivi precum mai este, în acest caz, codrul carpatin, puternic legănat de soarta celei mai mari ...

Read More »

AIDEZ-MOI S’IL VOUS PLAÎT

Indiferent de ceea ce se întâmplă pe scena politică dâmbovițeană putem spune că „suntem pe drumul cel bun”. Mergem înainte, dar nu înspre acel înainte din sintagma:        „Înainte era mai bine”, ci pur și simplu spre acel înainte de pe vreme când strămoșii noștri primitivi aveau în meniul lor, printre alte vietăți, și viermii zemoși din tot felul de ...

Read More »

ACESTE OUĂ MAI TARI DECÂT BABELE

Am ieșit din nou la drum drept. La drum drept, cu orizontul ca limită a ochiului liber. La acel drum pe care tot încercăm să ne descoperim viitorul astfel încât marile noastre întâlniri repetate cu Divinitatea să reușească, poate o data, să ne facă să înțelegem cât de utili putem fi, mai ales în astfel de momente de mare curățenie ...

Read More »

POEM PASCAL

  CEZAR   Drumul nu se oprește în abis De acolo începe viața să se dividă cu mine.   „Dați Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu.” dar ce mai este astăzi ”ce este al Cezarului?”   Mă plimb printre cuvinte și în urma mea se rânduiesc poemele din care frunzele nu cad trăind ...

Read More »

POEME PASCALE

      SINGURĂTATE   112. Atât de sus am ajuns… În locul în care tăietura de la marginea cerului lasă Soarele să se miște ca un șarpe Răsăritul mă prinde de mână, topindu-mi singurătatea! Norii sunt sub tălpile mele… Ar trebui să înțeleg că nu mai sunt cu picioarele pe pământ, dar nici cu capul în nori! Rana mă ...

Read More »

POEME PASCALE

  DUMNEZEU 115. Duce-m-aș de nu m-aș duce Țintuit pe semn de cruce. Veșnica pomenire / crește piatră din iubire. 116. Dumnezeu este în fiecare din noi fără ca noi să fim Dumnezeu Doar motivarea existenței Sale suntem! 117. Când spunem vorbe din suflet suntem cu un pas mai aproape de El. Distanța dintre noi și Dumnezeu se măsoară nu ...

Read More »

POEME PASCALE

  ANA    175. De când nu ți-am mai spus pe nume Numele tău s-a pierdut în uitare Astăzi când te strig: Ana! Mi se pare că te aduc din străbuni Înainte ca tu să o naști pe Maria   Care să fie amestecul tău În istoria lumii? Același pe care fiecare din noi ni-l asumăm sau nu. Într-o astfel ...

Read More »

VOPSITUL OUĂLOR

Continuăm să  parcurgem Săptămâna patimilor, cu greu detașați de toate mizeriile care se întâmplă la timpul prezent, în spațiul în care tot felul de chichirăi și chichirițe confundă societatea cu ghena de gunoi sau cu haznaua Evului Mediu. Cu greu ne abținem să nu răbufnim și să nu dăm de pământ cu stimabilii, dar, le promit eu, că nu-i voi ...

Read More »

ÎNTRE RĂSTIGNIRE ȘI ÎNVIERE

Suntem în a treia zi de patimi. Loviturile și mai ales îndurarea nedreptăților cu seninătate, cu acea tăcere prin care Iisus Hristos nu a făcut altceva decât să îndure și să ierte păcatele celor pe care El i-a absolvit de toate vinele pământești, au lăsat urme adânci nu numai pe trupul muritorului, cât mai ales au scrijelit în taina care ...

Read More »

POEM DE ZIUA MEA

  Aproapele meu, Dumnezeu   Doamne, cât de aproape ești de mine? Dacă întind mâna, voi reuși să te ating? Dacă las gândul să iasă la lumină, îi vei auzi zbaterea și îngândurarea? Voi fi atât cât să mă afli fără să te împiedici de mine, cum te-ai împiedica de noapte?   Doamne, fă-mă să țin minte urma Ta de ...

Read More »

CUM SE MIȘCĂ LUCRURILE

Nu numeai România se remarcă prin spiritul Șoșoacăi, atunci când vorbim despre pandemie. Nu numai în România există această isterie cu ajutorul căreia se rup munții în două, blocând șoselele patriei cu astfel de fenomene naturale violente și neînțeles de agresive. NU numai în acest spațiu Mioritic jandarmii nu au odihnă încercând să apere ordinea constituțională. O demonstrație interzisă de ...

Read More »

POEMUL DE SÂMBĂTĂ

  Ispita de noapte     Ai picioare frumoase şi lungi, cât poţi scoate omul din fire   şi şoldurile-ţi sunt mişcătoare ca valurile ce mi se sparg de privire   sânii tăi faţa-mi cuprind pălmuindu-mi-o cu obrăznicie cu aceeaşi obrăznicie cu care-ţi vorbeam despre rostogolirea care ne-nvie   ai ochii mai mari decât Mediterana poţi să priveşti două mări ...

Read More »