Paratrasnet

Culegători de stele ascunse sub ciuperci în coșuri împletite adună bolți astrale și-ngenunchiat piciorul sub trupuri îngerești lasă să-nvie talpa în antice sandale… Se pierde în lumină ochiul clipind s-adoarmă de-atâta încordare și trecere prin viață mi se ridică glasul și-n urma lui o palmă lovește peste gură tăcerea ce mă-nhață Pierdut în regăsire o amintire smulsă memoriei mă dă ...

Când nu mai ai mamă când nu mai ai tată, frați, surori când nu mai ai copii, nepoți, vecini necunoscuți… E semn că nu mai ai nimic!   Nu te mai ai nici pe tine chiar dacă viu de consideri Nu te mai ai nici prin cel de lângă tine atâta timp cât acesta nici el nu mai există!   ...

Am totul al meu, fără resturi de-argint Sunt cât să apar puțin peste rând   Mă iau în seamă atât cât să fiu prezent în obsesii despre care nu scriu   Le las să existe întâmplări călătoare despre care se vorbește la rând, în picioare   Ne mai fiind nevoie ca toți să se ridice când vine vorba de mine ...

Imi simt viața mai grea cu o moarte chiar dacă aceasta din urmă nu m-a curtat mi-a dat de înțeles că există cu verbul pe roată întins, încifrat   Îmi văd ochii mai tulburi ca mintea și-n ei mi se-arată fantasmele lumii cuprinderea ierbii mă prinde… cu palmele forme dând humii   Exist ca o stare de veghe pierdută pe ...

Când am înțeles că nu pot fi singur Cosmosul mi-a făcut complice cu ochiul   cu pătura boltei stelare m-a acoperit chiar dacă în mărime naturală acesta era o batistă, un timbru sau cine mai știe ce parte infinitezimală ar fi putut să fie) dacă va trebui să mă măsor cu Infinitul   Stau și gândesc cu creierul meu (de ...

Încep să te știu înaintea cunoașterii să te văd mirosindu-ți parfumul încep să te am pipăindu-ți epiderma de parcă aș păși prin ținuturi necunoscute   Chiar dacă dispari te văd mirosindu-ți urma rămasă în locul trupului dispărut păstrat în senzațiile mele de-a te avea ca și cum aș putea face dragoste cu esența parfumului tău excitant   Revoltător de absentă ...

Chiar dacă nu ai fi existat astăzi eu tot mi-aș fi crescut iubirea în răsad gândind la lanul de maci ce va fi strivit de trupul tău arcuit de plăcere   odată cu țipătul descătușării pornit ca un glonte de-argint ca o eliberare de popoare…   Te-am cuprins înainte ca tu să exiști un fel de repetiție a îmbrățișării la ...

Mai trist decât poți tu duce nu mă încumet să fiu   Afișez o mină pierdută, dar vie ce-ți lasă impresia că sunt ceea ce scriu și nu mai mult cum ar trebui să-mi fie întristarea întinsă pe față ca un strat gros de pământ acoperit cu verdeață iarbă, flori și de restul ce-a mai rămas printre cruci și morminte ...

Din radiografia morții a reieșit suferința celor care nu mai mor…   A celor pentru care nu există o mărime de coasă suficient de apropiată de iarba lor de acasă…   Se mai spune despre cei care nu mai mor că sunt uitații lui Dumnezeu fără ca El să poarte vreo vină de parcă vinovat ar fi muntele ce ascunde ...

  Simt cum deșertul mă soarbe (doar apa mai poate să dispară nedându-ne seama – iluzie desăvârșită…) a ochiul care păstrează-n pupilele formele femeilor oarbe   Mă întreb dacă a fost vorba de apă de acel ceva curgător ce face din Pământ planeta albastră și din lacrimile tale – așteptări ascuțite (înfipte adânc în obrajii căutători de degete mângâitoare)   ...

Te-ai agățat de mine cum se mai sprijină mâna inertă de o sticlă plutind pe ocean…   Erai în derivă sau poate oceanul să fi fost… Sigur știu că desenam țărmul malul la care sperai să ajungi să-ți salvezi răsăritul încă purtat peste nopate în ochii închiși cum pescarii trag după ei năvoadele pline cu dimineți limpezite de spatele lor ...

Mi-a scris din armata americană. Era plecată în Afganistan Elgah Sandra cu soțul mort, cu părinții morți doar un băiat o aștepta acasă o dată cu lăsarea ei la vatră… picătură ruptă din lacrima ei, picătură ruptă din zâmbetul ei, picătură ruptă din destinul ei crud și nedrept dar plin de eroism…   Era singură chiar dacă Armata îi acorda ...

Suflet pierdut în boțul de lut. Învârtitul pe roată dă-n trup curat de fată: Roditoare chemare dezlegând cingătoare   Suflet pornit scăpărat de chibrit. înălțat, smuls din palmă o nălucă mă cheamă   ”Vino să iei din otravă să bei să-ți ucizi moartea-n fașă cu o flacără arsă Scrum să presari peste fetele mari veșnica neprihănire taie aşchii din mire” ...

Stau la pândă desenându-mi cu un pas înainte saltul ce va urma sau zvâcnire împietrită în neputință în spaima acelui salt ireal terminat în ridicol   Simt cum se pregătesc cuvintele să sară din mine sub forma poemelor memorabile (cred că acesta va fi poemul nemuririi poemul ce va picura apă vie pe buzele însetaților, pe buzele disperaților pe buzele ...

Întreb sfios de întrebare fără deschidere la mare Aleargă cel fără picioare cu mâinile-nvățând să zboare   Ochi orbecăind în orb taie lumina cu un ciob iar floarea sub talpă strivită petale-și pune-n păr, gătită ?   Răsai în calea mea o răsărită ferită, dar căzută în ispită…   Întreb întrebător ce sunt se poate pântecul să-ți cânt ? Să ...