Paratrasnet

  Lasă trecerea să-mi taie calea să-mi iasă în față ca o haită de lupi și să mă atace cum inima sare la beregata apusului așa cum se întâmplă de fiecare dată…   Lasă cântecul să-mi spânzure în cuier puțin mai jos de buzunarul de la piept locul în care mi-ai croit ascunzătoarea secretă în care-mi port manuscrisele   Lasă ...

  Joia acesta fără a fi joia mare sau cel puțin neagră (dacă nu în cerul gurii atunci în chenar – un șerpar în care se adună toate  lacrimile și toată suferința din cartier) ține locul aducerilor aminte   Mai ales ține locul motivului naţional de a plânge cu simț de răspundere de a fi antrenat în taina desprinderii de ...

M-au prins cu mâinile alergând pe bolta cerească O răscolire de stele ca o bulversare de spumă Eram mai aproape de întunericul nopții și mult mai departe de liniștea serii   Un fel de ciupercă lăsam să se vadă Crescută din temerea noastră Slujind amintirea acelor vremuri în care a existat o bombă nucleară   Mai pe scurt: Un fel ...

  Misterios mă vaiet smulgând inima de tiran sau de câine să-mi fie inima ce mă duce la moarte   Ce mă duce în celălalt colț al îmbrățișării unde fiecare atingere  ne împletește palmele scăpate într-o infinită căutare cum doar ștrangularea mai poate exista   Colțul acesta îmi pare a fi cunoscut așa cum cunoscută mi se pare că sunt ...

  Ascult cum cade ploaia lovindu-mi genele Nu cred că mă voi panica Nimeni nu mă va  lua de mână să mă treacă strada   Rămas în mijlocul străzii ascult cum cade ploaia impersonală fără nici o dedicație.   Cade pur și simplu ploaia nimănui fără urmări, fără efecte…   Rămân să fiu doar punctul de referință marginea lumii picăturilor ...

Adun de pe străzi toate frunzele încă plutind spre pământ O alee anume este plină de noi așteptări cum plină mai este îmbrățișarea mâinilor mele uitate în acea răscolire de trupuri și de fermecătoare cercetări,   Astăzi este ziua în care mă ridic asemenea unui stindard  supus cuceririlor Privesc băncile rânduite prin parc imobile și greu de trezit din amintiri ...

  Vino lângă mine cum ar veni o furtună așezată la masă învățând câte ceva despre lume despre cei care vor să respire aerul sub formă de primenire și de descătușarea lui ”mie îmi pasă”   Vinovat mă simt pedepsit de atâta lumină dată spre a fi născocită și nesocotită, plină de reproșuri strecurate prin sita care ne reduce dimeniunea ...

  Ridic din umeri. Umerii mă ridică. Cresc în înălțime fără a mai fura nici măcar un centimetru.   Sunt normal sau mai mult decât normal. Sunt supus mișcării Evoluției zilei împreună cu întâmplările ei.   Ridic mâinile sus! Mă predau mie însumi fără ca cineva să-mi pună cătușe fără ca cineva să-mi pună aceleași întrebări despre moarte și viață ...

Ascund pe tălpi drumul întoarcerii drumul din care lipsește pădurea și focul stins cu tăciunii zdreliți de parcă ar fi genunchii purtați prin zgura incendiilor de altădată…   Ascund scânteia de dinaintea flăcării prin care vântul mai trece spulberând încă o noapte în pragul răstignirii   Stau și-mi simt capul sprijinit de cântecul care mă naște de cântecul care mă ...

Mistificat mă simt când văd în mine Partea de suflet dezmembrată Așa cum ochiul lăcrimează Cântecul ars și mintea beată Mă scol și mă ridic, mă duc În spațiul cosmosului treaz În spate vreau ca să îmi urc Calul ce mi se pare breaz Sunt viu sau mort aș fi, te cred Că inima se-ntoarce piept Ca în mormânt cum ...

  Mă ridic de jos fulg dezbrăcat de hainele lui Făt Frumos   Inima îmi bate în pielea goală o iluzie întoarsă pe dos mă ridic de jos cu zâmbetul scos din zahărul tos   Mă ridic de jos Țipătul mă ține de mână mușcătură până la os Povestea mă ascunde sub Lună și trece prin noi un zâmbet frumos ...

Misha este motanul familiei Fiind primul pot să spun că este șeful familiei chiar și numai pentru că el este cel care decide el este cel care dezbate agenda familiei întru aprobare   Ivan este al doilea motan al familiei ceea ce mă face să cred că paritatea care ia astfel ființă este de fapt expresia minorității la care am ...

  Mă sprijin de umbra copacului iar umbra copacului mă înfiază cum și eu am reușit să adopt înfiorarea și plăcerea de a fi al tăcerii   Mă sprijin de cântecul de înviorare și o dată cu el mă cobor și mă ridic atât cât să-mi descopăr înălțimea sub pleoapa care tresare și mă acoperă sub formă de ochi de ...

  Avem noțiunea cifrelor mari Noțiunea cifrelor care traduc măreția și zgomotul stradal cum mai sunt traduse semnele de circulație sau indicațiile agentului fără de care ordinea nu s-ar simți în apele ei   Avem nevoie de ordinea și disciplina semnului a semnului respectat fără crâcnire a semnului dictatorial în urma căruia nimeni nu face altceva decât ceea ce se ...

Vinovat pentru restul din viață nu pot fi decât împrejurimile despădurite Și cele arse de soare sau poate cele închise în timpurile grele spațiul din care arde nerăbdarea de-a fi parte din partea lumii   mă așez cu degetul sprijinit de cer sau sprijinit de bolta care tresare ori de câte ori buricul său îl cutreieră pe toată circumferința   ...