Paratrasnet

Când mi-ai spus că sunt orb încă nu orbisem   Vedeam cum înlăuntrul meu lumina era în exces și poate de aceea țineam ochii strânși ca un pumn încleștat să nu pierd grăuntele de aur   Mult mai târziu orbisem iar tu nu mă vedeai de parcă orbirea mea trecea prin tine însușindu-mă:   asemenea unui tren ce trece prin ...

  A intrat revolta în mine cum îți poate intra o musculiță când adormi în codru cu gura deschisă   Când alergi cu vântul în față cu gura căscată, în căutare de aer…   Străina din mine mă duce de lanț ca pe un câine.   Fără să vreau îmi fac suferința să plângă   Fără să vreau mă înalț ...

Sunt lucruri pașnice, pline de banal cât să treacă neobservate mascând cutezanța: casa, strada, grădina și numărul de la poartă (ce ține în el secretul identității)   Îmi văd gura la locul ei prin gaura cheii și ochii ajutați să vadă exact de complicații mei ochelari (care mă costă cât o mașinî second hand)   pieptul păros de sub cămașă ...

Țin floarea în mână cum Moartea își ține coasa dar nu pentru a pune capăt zilelor ci pur și simplu pentru a o vântura deasupra capului ca pe un steag de luptă marcând cuceririle:   Floarea de Nu mă uita sau floarea de mac, Trandafiru în corola căruia se ascunde măreția:   Mă ridic pe tulpinile lor ca degetele palmei ...

E miez de noapte. Orologiul ar fi trebuit să bată. E vreme de ora exactă. Nu bate nimic. Liniștea-i tăiată de la rădăcină Un fel de tăcere sâsâită, cu degetul la gură. La colț de stradă, felinarul aprins trezește bețivul de serviciu într-un etern monolog:   -Care va să zică, pardon, cât să fie ceasu? (pardon: cât ți-e nasu!) Băiete, ...

Prins pe picior greșit, pe sub pulpană simți umbra cum alunecă sub tine încerci să te separi să nu te doară…   Afară dispariția luminii înseamnă umbră așezară-n goapă când dimineața-i sechestrată-n seară!   Doar din lumină ochiul se adapă și lacrimi stau durerea să înghețe vedem cum ziua-n geam se crapă și-n gură simți doar mere pădurețe   Vrei ...

Rămas pe jos un an durează poate o viață arsă chiar pe rug întors din carte în singurătate…   Scrisă cu mâinile la spate Viața în nimenea nu-ncape Chiar dacă ea ajunge-o carte Cu foile pe ziduri așezate Spate în spate…   Sunt vieți în noi nevizitate rămase-închise, netrăite mai mult în parte ignorate decât greșite și pierdute   Decât ...

Încercuirea ochiului de către umbră lasă cuibarul să aleagă mormânt rostogolit în tumbă…   Prin sânge viu simt cum îmi umblă furnicătoare stare de de-ntrebare din cântecul ce mă inundă   Șoptesc tăcerile în mine și liniștea urlă afară încercă trupul să-mi dezbine în sfeșnice lacrimi de ceară   Aerul tău respiră-n mine întreținut și depedent mă știu din palma ...

Mă grăbesc să ies din casă înainte ca pereții să se adune spre centru mimând o îmbrățișare cu mine la mijloc…   În astfel de situații simți cum te sufoci simți cum camera încearcă să pătrundă în tine, să fii tu camera și ea trupul care îl cuprinde…   Aceeași senzație o aveam în mijlocul străzii unde toate clădirile alergau ...

Uliu, șoim sau corb Una dintre cele trei prădătoare mi-a înfipt ghearele în spate…   Ar fi dorit să mă ridice să mă înșface…   Trupul meu mult mai greu decât al unui bivol m-a ținut cu picioarele pe pământ…   Una dintre cele trei temerare cu ghearele încă adâncite în spatele meu și-a dat seama că sunt elefant că ...

Nestemata fascinează uimirea! Ochii pot să fie ceea ce jarul pierde în sine   Sfredelul îmi atinge sângele încălzindu-mi-l, clocotindu-mă…   Simt cum vreau să te strig! Fără nume știut scot din gâtlej doar sunete   Dezarticulate cuvinte renasc onomatopeele…   Lumina din răsărit mă trezește! Fâlfâitul aripilor îmi înalță pleoapele: Zbor sau mă visez pasăre! Târâișul șarpelui mă inundă ...

Mi-ai presărat deasupra capului un pumn de pământ luat din preajma gropii proaspăt săpate…   Un fel de ploaie de țărână m-a umplut și am simțit atunci în locul apei lacrimile celor dispăruți uciși de moarte unul câte unul ca și cum ar fi fost o execuție dictată personalizată: unul câte unul… la marginea morții pregătiți să-și primească pedeapsa   ...

Mi-ai presărat deasupra capului un pumn de pământ luat din preajma gropii proaspăt săpate…   Un fel de ploaie de țărână m-a umplut și am simțit atunci în locul apei lacrimile celor dispăruți uciși de moarte unul câte unul ca și cum ar fi fost o execuție dictată personalizată: unul câte unul… la marginea morții pregătiți să-și primească pedeapsa   ...

Am nevoie de starea anume a înghețului să pot să-mi justific nimicul să fiu mai nefolositor mie decât aș fi celorlalți…   Simt cum în mine e loc de maidan de periferie încremenită în apa stătută sub formă de baltă   E loc de cimitir pentru timpul pregătit să moară înaintea mea și mai apoi să-mi pun singur flori pe ...

M-am întâlnit cu Pablo Neruda pe Calea Victoriei aștepta lângă Palatul Telefoanelor trăsura sau dirijabilul avea de gând să ajungă la granița dintre mâna ta și trandafirul pregătit pentru jertfă   Poetul frunzelor căzătoare ale sonetelor de dragoste ca o apă curgătoare trecută prin defileul sânilor eliberați prădați de libertatea mișcărilor ispititoare aștepta trăsura sau dirijabilul pe Calea Vuctoriei în ...