Paratrasnet

  Drumul se termină înainte să înceapă nu este din pământ bătătorit este mai curând un drum ținut în bratele celui învățat cu piatra și cu inima frântă de libertate   mult mai aproape  există un altfel de drum cum ar fi drumul oaselor sub care se așează generațiile întregi de schelete lustruite de ani și mai ales de memoria ...

Învață-mă pe de rost să simt cum iarna îmi trece prin vene și inima cum mă ridică în picioare   Aș vrea să fiu altul cu aceleași păcate să schimb rostul lumii de vis a vis să port vinovăția în marșuri stradale și mai apoi să mă condamn să respir aerul greu din pușcării   Învață-mă să fiu de folos ...

Câștigul meu e pierdere pe masa și totul e primit de bună seamă cu sacrificiul greu de damă și popa care bate cuie-n palmă   Câștigul meu e dublul sau Nimic E gheara care scurmă pe sub sânge Universul. Sau poate fi același loc comun în care se adună Cei rămași mai vii sau mai puțin Învolburați.   Câștigul meu ...

Măria Sa, Poetul Nepereche ridică ochii arși de boala streche aceeași care se-împereche și strigă-n vis:   Poetul Nepereche e boala care bagă Musca streche în aerul ce urcă pe perete cu pași  mărunți cu tălpile în ghete sărind de jos și până-n poala fetei   Măria Sa Poetul Nepereche împacă  lumea în cei cu regrete și-n cei lipiți cu ...

Acasă la ea aerul se distribuie doar cu acorduri de chitară   Doar cu întortocheata liniște din spatele căreia se aude bubuitul tăcerii păstrată în timpanele serii   Acasă la ea Floarea de colț se ascunde în ne țărmuire și pajiștea linsă de botul caprelor agățate în ultimul salt   Vinovați pentru această hoție trec și petrec chinuitoarele canicule acolo ...

Mă ridic pe vârfuri cum se mai ridică Soarele pe fruntea prăjinilor   Și tâmpla firului de iarbă transpiră fără ca cineva să fie în stare să-și asume acest posibil fault sub formă de tortură   Mă faci să simt mai mult amar în gură   pe lângă mine trece cîntecul supus în rugăciune.   Mă ridic mai sus decât ...

Avion cu motor ia-mă și pe mine-n zbor   Și mă du la mare să mă-ntind la Soare   Și mă du în țintirim să fac tumbe de Purim   Și îmi du la munte izvoare cărunte vrute și nevrute mă pleznesc pe frunte   Cade un bondar din vis un bâzoi un compromis o albină un tăciune pentru noi ...

Aerul se desprinde ca o pojghiță de dintele din față   Respirăm, respirăm Bogăția ne curtează Subțire și strălucitoare Bogăția ne ține de mână Ca pe un buchet De lăcrămioare   Parfumul sălbatic ne inundă și ne leagă de nas un deget O taină în urma căreia Hipnotic respiră Caii   Și-n urma aburului Crește iluzia ca Fata Morgana De ...

Mă ridic din genunchi și-n urma mea rămâne umbra care mă strânge de mână   Semnul acesta de prietenie e sfânt pentru cei care privesc de jos în sus și nesemnificativ pentru cei care cred că de sus în jos strivirea devine totală!   Cum mai poate deveni căderea ploii sau acoperirea cu aceeași prelată folosită și la bătutul prunelor ...

Ucide-mă să am știința răbdării Să stau și să cresc cum mai crește uimirea pe chipul îndoliatului meu Curtezan   Ucide-mă cu blândețe de parcă aș fi bibeloul din sufragerie Lăsat să cadă până la cioburile fundamentale Și vezi să fiu deșteptat și vezi să fiu mai mult decât poate fi recapitularea   Ucide-mă cu multă grijă Să nu care ...

Visul mă ridică deasupra aripii   acolo unde aerul se cere a fi sacrificat acolo unde zborul taie din zbaterea lumii cum se mai taie la haham păsările sortite domesticirii   o gură de aer fără ca ea să aibă rolul plămânilor   pur și simplu vorba vine fără ca ea să și plece fără ca ea să însemne ad ...

Întinderea mă cuprinde  sălbatic de parcă aș fi descompus în silabe și verbul în mine mă scoate la tablă punându-mă să simplific corpurile slabe   Mă scot din tipare și mă pun pe iernat tăcerile mele sunt simple visări dar vino spre mine și mai apoi să dispari să naști universul din care se-nfruptă   Și  luptă și luptă Lumina ...

Capătul lumii este capăt de linie unde coboară toți călătorii uitați toți călătorii cu bilete sau fără bilete compostate sau necompostate ajunși în zona în care numărătoarea se reia de la capăt cum altădată trecem peste vise bucurându-ne de formele nescrise când tăcerea scoate din aer câteva oftaturi, câteva aduceri aminte despre ceea ce știm că a fost că va ...

Vocea te strigă pe nume. Încerci să tresari să faci din noapte zi și din ziuă noapte!   Se întâmplă ca lumea să fie pustie să fie la rându-i goală și neîncepută să fie o zi ca oricare alta pentru cântecul  descreierat scris pe note fantastice și benevole (fără de care nimic  nu ar mai tresării nimic nu ar mai ...

Vine un timp al marilor încercări Un timp prin care mai trec ridicarea din umeri și cântecul cocoșului slobozit în înaltul cerului cum mai sunt trase salvele de tun sau salvele rămase suspendate în aer ca și cum nimeni nu mai știa ce se întâmplă cu noi atunci când noi ne așezăm în genunchi și ducem mâinile sub formă de ...