Paratrasnet

Mistificat mă simt când văd în mine Partea de suflet dezmembrată Așa cum  ochiul lăcrimează Cântecul ars și mintea beată Mă scol și mă ridic, mă duc În spațiul cosmosului  treaz În spate vreau ca să îmi urc Calul ce mi se pare breaz   Sunt viu sau mort aș fi, te cred Că inima se-ntoarce piept Ca în mormânt ...

Mă ridic de jos fulg dezbrăcat de hainele lui Făt Frumos   Inima îmi bate în pielea goală o iluzie întoarsă pe dos mă ridic de jos cu zâmbetul scos din zahărul tos   Mă ridic de jos Țipătul mă ține de mână mușcătură până la os Povestea mă ascunde sub Lună și trece prin noi un zâmbet frumos   ...

Misha este motanul familiei. Fiind Primul pot să spun că este șeful familiei chiar și numai pentru că el este cel care decide el este cel care dezbate agenda familiei întru aprobare   Ivan este al doilea motan al familiei ceea ce mă face să cred că paritatea care ia astfel ființă este de fapt expresia minorității la care am ...

Mă sprijin de umbra copacului iar umbra copacului mă înfiază cum și eu am reușit să adopt înfiorarea și plăcerea de a fi ale tăcerii   Mă sprijin de cântecul de înviorare și o dată cu el mă cobor și mă ridic atât cât să-mi descopăr înălțimea sub pleoapa care tresare și mă acoperă sub formă de ochi de clipire ...

XXX Avem noțiunea cifrelor mari Noțiunea cifrelor care traduc măreția și zgomotul stradal cum mai sunt traduse semnele de circulație sau indicațiile agentului fără de care ordinea nu s-ar simți în apele ei   Avem nevoie de ordinea și disciplina semnului a semnului respectat fără crâcnire a semnului dictatorial în urma căruia nimeni nu face altceva decât ceea ce s-a ...

Vinovat pentru restul din viață nu pot fi decât împrejurimile despădurite Și cele arse de soare sau poate cele închise în timpurile grele spațiul din care arde nerăbdarea de-a fi parte din partea lumii   mă așez cu degetul sprijinit de cer sau sprijinit de bolta care tresare ori de câte ori buricul său îl cutreieră pe toată circumferința   ...

Suferința întârzie să doară să aprindă rana sub formă de cer brăzdat de lumină scrijelită adânc pe la margini loc din care izvorăște încremenirea dulcea taină a nesupunerii   suferința întârzie să răscolească să surprindă pașii din care pândește retragerea această pasăre a tinereții pe aripile căreia stă să se nască prăbușirea sau poate să fie vorba doar de trecere ...

Iacob ridică mâna spre ei Un semn de păcat le asuprește trupul O tainiță arsă de jur împrejurul gurii din care nu mai iese nici o silabă Nici un sunet o chemare prin care să strige Clemența!   Iacob se dorește a fi cel drept Fără de care inima sa nu ar mai bate Nimic nu s-ar mai ridica în ...

Repetiții perfecte Fiecare dintre noi poartă cu sine vinovăția cuvintelor   Mă doare lenevia celor care cred că numai în noi există pedeapsa și crima sub formă de premiu sau chiar sub formă de cântec de leagăn fără de care somnul nu ar mai fi bun al întregului popor.   Mă doare până la durere dezbinarea despărțirii între silabe cum ...

O gură de aer curat este atunci când tresari în mijlocul crângului când inspiri bunătatea de verde legănată de crengile înlemniților copaci fără de care pădurea s-ar pierde   trece aerul printre frunze și din frunze trece cum mai poate să șuiere trenul marfar ducând buştenii sub formă de dar: – Calule mănânci ovăz? (încearcă întrebarea să nască certitudinea suspiciunii!) ...

După unu vine doi și mai apoi Potopul Cum după doi urmează trei și restul rest e scopul…   Există și urmări profunde și voci pierdute când plăpânde când auzite din ecou ce ține-n aer două runde   și versul  pare a fi nou există și urmări profunde cu trei ieșim în pretutindeni acolo unde sar morminte cu trei mulțimea ...

Sunt unu! Mai mult nu țin  mine că aș putea fi.   Unul care dispare și nu este luat în seamă. Unul care trece dintr-o parte în cealaltă fără să mai însemne ceva. Unul care face parte din Natura comună a lucrurilor Unul care strigă și unul care ține ochii deschiși   Sunt  același care ține minte deznodământul înaintea marelui ...

Nu mai țin mine Nu mă mai ții minte Te iubesc fără să știu chiar dacă simt înfiorarea (nu înțeleg unde este iubire când văd doar degetele în priză băgate)   Cred că totuși te iubesc dacă-mi privesc ochii sticloși până când îmi spui să nu te mai privesc prin sticla sifonului   (Iau sifonul și în dau drumul! ca ...

Repetiții perfecte Fiecare dintre noi poartă cu sine vinovăția cuvintelor   Mă doare lenevia celor care cred că numai în noi există pedeapsa și crima sub formă de premiu sau chiar sub formă de cântec de leagăn fără de care somnul nu ar mai fi bun al întregului popor.   Mă doare până la durere dezbinarea despărțirii între silabe cum ...

O gură de aer curat este atunci când tresari în mijlocul crângului când inspiri bunătatea de verde legănată de crengile înlemniților copaci fără de care pădurea s-ar pierde   trece aerul printre frunze și din frunze trece cum mai poate să șuiere trenul marfar ducând buștenii sub formă de dar: − Calule mănânci ovăz? (încearcă întrebarea să nască certitudinea suspiciunii!) ...