Paratrasnet

După unu vine doi și mai apoi Potopul Cum după doi urmează trei și restul rest e scopul…   Există și urmări profunde și voci pierdute când plăpânde când auzite din ecou ce ține-n aer două runde   și versul  pare a fi nou există și urmări profunde cu trei ieșim în pretutindeni acolo unde sar morminte cu trei mulțimea ...

Sunt unul! Mai mult nu țin  mine că aș putea fi.   Unul care dispare și nu este luat în seamă. Unul care trece dintr-o parte în cealaltă fără să mai însemne ceva. Unul care face parte din Natura comună a lucrurilor Unul care strigă și unul care ține ochii deschiși   Sunt  același care ține minte deznodământul înaintea marelui ...

Te-am iubit cum nimeni nu mai ține minte un fel de mână strecurată-n sân când rochia se-nvălurea în mare iar marea devenea un pod de fân   și mâna continua ticăloșia sorbindu-ți coapsa, șoldul, buza iar glezna tremura și ea fiind la rând, după ce cade bluza   Năvala dată fără semn de luptă ți-a scos din trup flori vii ...

Am pus butucul între cap și cer cu inima ținută la vedere și ochii bulbucați fixați pe ger să-mi iau deschis la revedere   Am dat de știre lumii-ntregi să afle Că plec din lumea asta mică Mă duc în infinitul unei calfe Știind că tot ce cade se ridică   Sunt veșnic condamnat să mor de când mă știu, ...

Degeaba te întinzi înspre mine cu aripa încerci să mă-atingi Sunt viu colorat, tu ești înger de un alb ce te face să plângi   Visând  vom fi împreună încerci să mă faci pământiu uitând că moartea-i o strună iar viața-i a omul viu   Și scriu despre tine ca înger și văd cum sub aripi mă porți iar zborul ...

Am trecut cu plugul peste câmp desțeleneam o noapte costelivă se ridicau cometele țepoase ciulinii luați de vântul în derivă   Urmam la pas grăbit sub fericire mașina sfârteca liniștea zilei pe care doar cocoșii o păziră o noapte-ntreagă în blestemul milei   Tractorul mesteca zorii cețoși trăgea sub pragul câmpului lumina ne dezvelesc petalele de mac ce noaptea ne-au ...

Vocea mă ține de vorbă Mă ridică în picioare Mă așează pe burtă…   Vocea îmi strică singurătatea Mă scoate din sărite din pepeni, din mână Mă face să pierd alarmant de ușor Mă face să fiu surprinzător Nemaiîntâlnit, Nemaipomenit.   Vocea ca vocea: Are nevoie de un ton la cântec Are nevoie de mine pentru a ajunge la tine ...

Mai crudă decât schingiuirea șoaptei nu poate fi nici urletul din lup cum nici zăpezile nu țin departe rostogoliri de-albine prinse-n stup   Mă văd atins de întrebări ca oamenii bătuți de soartă cred că e lepră sau e câmp cu flori cred că e viezure, fereastră, poartă…   Sunt viu sau poate mort să fiu nimic din mine nu ...

Pe linia moartă se trag și iubiri nu numai trenuri abandonate chiar dacă ele nu mai au miri nu pot fi rable considerate   Nu există programe și pentru iubiri pe care statul să și le-asume rămân de privit doar fotografii în care se văd pahare în spume   Și astfel se pierde o șansă astrală de-a da în schimbul ...

Am înțeles de ce este nevoie de doi pentru a da sângele-n clocot pentru a pune în lacrimile tale la fiert un măr, o gutuie, două pere, și tot ce mai vreau să socot   Iubirea începe să semene cu doi să fie divizibilă într-atât încât de fiecare dată să fie pară nu măr, nu gutui să fie ținută între ...

Dă-te jos din pat! mă simt întrebat mă simt căutat cu trup cercetat   tatuajele se zbat trupul trece despuiat murdar/curat, murdar/curat   cel mai cercetat cel mai căutat cel mai întrebat cel mai dezmățat Sunt bărbat de bărbat   să tragă fufele de mine să le arăt plăceri divine am forța unsă pe pâine și aer în piept pentru ...

Iubirile din noi nasc amintiri cenușă semănată de briza tulburătoare și curtenitoare (ce gleznele îți mângâie iarba crescută sub bot de mioare)   În cântecul despre pace lumina orbise trecea dinspre larg înspre tine ca o aducere la mal val după val pe coamele cărora aripi de păsări făceau ca zborul să fie unduitor făceau ca Înaltul să fie coborâtor ...

Iubesc acel pronume personal ce îți forțează buzele să scoată rotocoale de aer numai bune de respirat de folosit chiar la urgențele gură la gură în care viața ta răscolește așternuturile morții   Mă strecor de jur împrejurul talie prelungindu-mi mâinile cuprinzătoare   cele care îmbrățișează până la contopire până la rătăcirea cuvintelor prin hățișul respirațiilor sacadate   Văd cum ...

Întinde mâna desenând semnul cerșetoriei   căușul fă-l adânc în palmă cuprinzător să fie… să încapă întreaga pomană a lumii din care să ai după ce bea apă   Despre colțul de pâine nu s-a vorbit încă și nici despre iubire nu s-a vorbit Este timp de desprindere și de Înălțare! Este timp de iubire dumnezeiască mult mai simplă decât ...

Vine pe jos umbra târâș vrea să ne scoată în drum să ne lase pradă mijlocului de codru des și păsărilor scrum   Nu mai există nici o Pasăre Phoenix nici un exemplu de reînviere în care fiecare pană să renască din scrum în care fiecare întindere de aripă să sufle o pală de vânt și să își vadă de ...