Paratrasnet

VIU PÂNĂ LA MOARTE

Suferința întârzie să doară să aprindă rana sub formă de cer brăzdat de lumină scrijelită adânc pe la margini loc din care izvorăște încremenirea dulcea taină a nesupunerii suferința întârzie să răscolească să surprindă pașii din care pândește retragerea această pasăre a tinereții pe aripile căreia stă să se nască prăbușirea sau poate să fie vorba doar de trecere trecerea ...

Read More »

FRATELE GEAMĂN

  Iacob ridică mâna spre ei Un semn de păcat le asuprește trupul O tainiță arsă de jur împrejurul gurii din care nu mai iese nici o silabă Nici un sunet o chemare prin care să strige Clemența!   Iacob se dorește a fi cel drept Fără de care inima sa nu ar mai bate Nimic nu s-ar mai ridica ...

Read More »

ANOTIMP SCHIMBAT LA CURSUL OFICIAL

O gheară înfiptă în beregată a scos din gâtlej un țipăt sălbatic în urma căruia au căzut frunzele și fructele zăpada și tremurul crengilor vântul și nemișcarea tăcerea și ciripitul păsărilor…   Au căzut toate cele închipuite și mai puțin ținute minte cum ar fi adresele ospătarilor care ne-au servit date nouă să le trimitem peșcheșul ne dat pe motiv ...

Read More »

ÎNCĂPERE CU FERESTRE DESCHISE

Încăperea sufocată de praful stătut împarte lumina în neagră și albă și astfel coboară în palma cu lut un Ler pentru care hlamida e dalbă   Învață să urce un deget pe gură și ce ar putea să însemne iubirea din cântec un  murmur parcă te fură și-n noapte se zbate pe ziduri zidirea   E taină sau cântec prin ...

Read More »

MAMA, TATA…

Fiecare dintre noi poartă cu sine vinovăția cuvintelor   Mă doare lenevia celor care cred că numai în noi există pedeapsa și crima sub formă de premiu sau chiar sub formă de cântec de leagăn fără de care somnul nu ar mai fi bun al întregului popor.   Mă doare până la durere dezbinarea despărțirii între silabe cum ar fi ...

Read More »

UITÂND CĂ TREBUIE SĂ MOR

O gură de aer curat este atunci când tresari în mijlocul crângului când inspiri bunătatea de verde legănată de crengile înlemniților copaci fără de care pădurea s-ar pierde   trece aerul printre frunze și din frunze trece cum mai poate să șuiere trenul marfar ducând buştenii sub formă de dar: – Calule mănânci ovăz? (încearcă întrebarea să nască certitudinea suspiciunii!) ...

Read More »

DUPĂ TREI IEȘIM ÎN LUME

  După unu vine doi și mai apoi Potopul Cum după doi urmează trei și restul rest e scopul…   Există și urmări profunde și voci pierdute când plăpânde când auzite din ecou ce ține-n aer două runde   și versul  pare a fi nou există și urmări profunde cu trei ieșim în pretutindeni acolo unde sar morminte cu trei ...

Read More »

UNUL ÎNAINTEA MARELUI FINAL

  UNUL ÎNAINTEA MARELUI FINAL   Sunt unu! Mai mult nu țin  mine că aș putea fi.   Unul care dispare și nu este luat în seamă. Unul care trece dintr-o parte în cealaltă fără să mai însemne ceva. Unul care face parte din Natura comună a lucrurilor Unul care strigă și unul care țipă   Sunt  același care ține ...

Read More »

PRIMUL POEM DIN CELE ZECE

Sunt  primul poem din cele zece din cele zece porunci cu ajutorul cărora se schimbă lumea întoarsă pe dos   există o alternanță în care Sodoma și Gomora se reinventează de parcă Răul s-ar naște din Binele exagerat   Cu cât ne ținem de capul Binelui mai mult cu atât dăm nașterea Răului pervers în alte și alte imagini acaparatoare ...

Read More »

AL DOILEA POEM

  Ne apropiem de lucrurile finite Păstrăm singurătatea sub formă de taină Nimeni nu o ia înaintea celuilalt Toți vor să fie Acasă printre străini.   Străinul e semnul copacului care crește de capul lui pe întregul pământ având tot timpul senzația că solul îi aparțime, este al lui face parte din destinul său   Nici un hotar nu-l poate ...

Read More »

AL TREILEA POEM

Regale Lear își cheamă curtenii Le dă pornuncă și binecuvântare Îi pune în genunchi pe ape Sî nu care cumva Somnul să-I fure. Cu ocgii țintiți în cercul inimii Regele Lear îi întreabă De una dce alta și chiar despre Vecina nurlie Pentru care păcatul E o mare virtute   Întot ascest timp Regina sejoacă de-a șoarecele și pisica Prin ...

Read More »

AL PATRULEA POEM

AL PATRULEA POEM   Vreau să încep libertatea de la capăt de la un capăt la celălalt   Sunt dispus s-o încerc cum se mai încearcă ștreangul sau lama ghilotinei ascuțită să taie firul de  păr!   Echilibrul mă ține departe de sfârșitul fatal   Patru puncte de reazem sunt tot atâtea șanse la viață șanse pe care risipirea le ...

Read More »

AL CINCILEA POEM

Mai avem cinci minute până la capăt Cinci poeme puse în loc de medalii Un sfârșit din care se pierde lumina Învierea palmelor străfulgerate   Mai avem o clipă de reală dreptate În urma căreia suntem scuturați Și puși să dăm seamă și libertate Pe drumul înghețat și pustiu luat în rate   Mai avem ce n-avem și mai multă ...

Read More »

AL ȘASELEA POEM

  Ies din beci pe cealaltă parte a lumii Cum aș ieși din viață înainte de naștere Stabilește imaginea reprezentativă Vreau să îmi adjudec viața Ca pe un număr câștigător Dar ce folos când nu-mi dau seama Cine mă ține de mână   Te văd doar pe tine în umbra mea sidefată Și vreau să rerspir aer curat Aer din ...

Read More »

AL ȘAPTELEA POEM

Șapte / șapte Peste moarte   Poartă-n casă Casă arsă   Mâna grasă Coapsă-ntinsă   Față ninsă Totu-i farsă   Beciuri prinse Uși închise   Valuri, valuri Peste maluri   Scriu povești Din care crești   Dau tezaur pentru laur   Vor să scoată Casa moartă   Vor să prindă Laț de grindă   Irpin, Hostomel Cimitirele de gel   ...

Read More »