Paratrasnet

Mi-a mai rămas un poem în singurătatea celui rămas   Un singur poem despre ceea ce aș fi vrut să vorbesc dar care a rămas doar în picioare cu fața agățată de îndepărtarea străină și searbădă   A mai rămas un poem fără ca el să-mi aparțină așa cum am crezut la început că-mi aparțime   Il simt acum străin ...

  Au ieșit în față, în rândul din față în locul din care se întind picioare cât să se cuprindă, cât să se atingă cât să se lipească și să se zidească   Au ieșit în față cum mai ies țiganii înspre drumul mare să-și cuprindă ochiul sânii și ghiocul coapsele atinse de pirviri respinse să răzbească mila, să se-ascundă ...

Pe străzi aglomerarea crește E ceasul de înghesuială Într-un acvariu gol se zbate-un pește Și-n palma mea privirea-i goală   E ceasul când se dă alarma Se-mprăştia teroarea morții crude Pe jos vezi risipită arma Și lângă ea batiste ude   Sau tancuri dezmembrare, arse Turele puse sub șenile Tanchiști-s morți, scoși de sub vise Lipsiți de voce și de ...

  Ascunde-te sub fiarele ruginite Mâncate deja de oxigenul din aer Și vezi ca sărutul să fie fierbinte Când cresc ciulinii cu funcții de flayer   Vezi doar să nu simtă tăcerea că-s viu Și fă din îmbulzeală o clipă senină Afară mai ninge, afară e bine Când pot să respir prin ceea ce scriu   Ajută-mă Doamne, de mult ...

Sar scântei din trunchiul pădurii Trec peste bolta cerului pasager Văd cum limitele mă dor la coate De atâta privire, de atâtea priviri   Năvălesc spre mine, trecerea mă arde Stau și îmi desfac foile de foc Cum pe margini ard capete de viață Descrețind tot cerul ars din loc în loc   Vinovați sunt restul celor de sub mine ...

  Poezia deja simțitoare Trăiește cu durere și spaimă prezentul Așa cum mai  știe să ardă durerea pin care se simte în aer absentul.   Văd aerul cum se strecoară-n morminte Cum trece prin câmpiile Styxului Ca o urmă ajunsă ea însăși memorie Păstrată mărturie cu ținere de minte   Avem mărturia gândului că vrem Să aprindem lumânarea la capăt ...

  Semnul crucii își pune pe piept Rugăciunea   Cum ne mai spune chemarea înspre Cel de Sus   Și vocea se lasă ținută de mână de fiorul strecurat prin noapte pătruns   Cad bombele și glonațele șuieră alarmele sună strident, de frică răpuse.   Din inima bisericii sună chemarea și nota de plată-i strigată din ușă:   Veniți nu ...

  Mijlocul lacului e tras prin inel Stai și te porți singuratic și blând Nu există lume, nu există morți Nu există nici un altfel de gând   Vezi cum dispare luna pe deal Vezi cum se-arată pe boltă cărarea Toate cele ce sunt prinse de mal Cad de pe val mișcându-se marea   Văd și mă vezi fără pic ...

  Primăvara îmi iese în cale cum îți mai poate ieși steaua de pe bolta cerească atunci când împiedicat fiind îți apare cerul deschis ca un evantai   Cântecul străin mă ridică de la masa de scris și mă duce la fereastra prin fața căreia trece doar pala de vânt și tancurile rătăcite pe străzi singuratice   Vine un dor ...

FÎL, FÂL ȘI PASĂREA CĂDEA   Războiul este pe punctul de a fi un nou anotimp o iarnă haină și greu de contrazis imposibil de încălzit la pieptul de mama așa cum imposibilă este hrănirea cu  laptele izvorât de la sân.   Războiul face parte din acea categorie de scuze cu care Natura îți iese în cale în locul cuvintelor ...

  Este necesară continuarea: furioasă, provocatoare O continuare care să ne implice care să ne scoată din letargie să ne aducă aminte de vară de umeri dezgoliți și de coapse ondulate după privirile fiecărui hulpav din povestea din seară.   Dobitocul cel mai mare ești chiar TU!   Dar de partea cui se află acest personaj? De partea cui se ...

    Dincolo de Noapte există o altfel de noapte poate la fel de întunecată sau neagră, de nepărtruns Există o gaură neagră fără ieșire o stare a lipsei de șansă un cântec prin care se mai aude trepidația exploziilor a bombelor aruncate de moarte   s-au semănat orașele cu  fier cu foc și pară s-au semănat așteptând să cadă ...

Privesc pereții și ei mă privesc din oglinda spartă nu știu cine este străinul din mine și nici cine mă ține de mână și ce poate face copilul adunat dintre cioburi și aerul ars   Privesc peste umăr chiar dacă umărul e undeva în față printre cântecul rămas spânzurat în salutul de bună dimineață  Soare, bună dimineață Noapte bună să-ți ...

  Pe umeri  ni se ridică valul sub formă de catarg pe care flutură stindardul împletit cu brațul apărător!   Simt cum marea o ia înainte din mal și până în larg până în mijlocul largului loc unde Marea Neagră riscă să se înece de atâta îndepărtare și singurătate de atâtea mine șovăielnice și rătăcitoare.   Chiar dacă ești doar ...

Să luăm o pauză de război Ocolind astfel  pușcăria lui Putin o pauză de operațiuni speciale să spunem   Astăzi este o zi la rândul ei specială O zi de naștere în care Prințul Poeziei nu s-a lăsat rugat să apară Editează Editează data și ora așa cum a și plecat în miez de iarnă după ce și-a făcut simțită ...