Paratrasnet

4. Cine urmează ? (Ce parte din noi se cere afară, cum ar cere tăcerea în mijlocul prăpădului lumii să-și afle exilul ?!)   Venim de undeva pentru a avea de unde pleca, împreună, în același loc pe aceeași ridicătură de pământ cât să nu ne tulbure apele odihna de veci cum nici noi nu tulburăm odihna celor de jos ...

3. Să dăm de știre morții că suntem aici, vii și netulburați, vii și dornici de călătorie…   De partea întunecimii desfrânați suntem și fără de prihană suntem   luminoși ca strălucirea ochiului pofticios suntem vinovați de toate vinovățiile lumii cu dragoste și ură, deopotrivă…   Și toate relele adunate în chip de miel blând sacrificat pentru iertarea păcatelor (netulburate ...

2. Cu neprihăniri pierdute sau șterse de pe pânză de ploile ce nu mai conteneau să ne inunde   Fără lacrimi, fără tristețe, fără durere în acest loc plin de verdeață unde durere și întristare nu e !   Oprește-te, cititorule și nu mai trimite provocări de iubire cu aceeași încăpățânare a morții dată nouă, tuturor celor care știm că ...

Flori de mac și femeie întinsă A fost lăsată să-și cunoască sângele înainte ca judecătorul să-i decidă soarta:   De atunci floarea de mac bântuie câmpiile sugerându-ne doar cum arată lanul vinovăției, această întindere de sânge acaparată de palmele celor care au făcut din el simbolul jertfei și al vredniciei a urmei care duce spre clipa fatală în care Natura ...

13. În fața realității crude păstrată la foc mic Poemul are o poftă nebună de a se scrie singur,   Netulburat și neîngândurat de vremea de-afară chiar dacă din prea multă evlavie ploaia îl prinde din urmă dizolvându-l într-o pată uriașă de cerneală   Doar rostirea lui mai rămâne în aer pregătită pentru lecția de dictare:   Nu uitați, vă ...

12. Nimeni nu va râde de ceilalți chiar dacă avem aceeași culoare-n obraji aceeași culoare pe vârful pantofului aceeași culoare a degetului arătător   Suntem atât de asemănători încât putem foarte ușor să fim confundați cu alții căci de fapt suntem alții fără ca cineva să sesizeze imensa diferență: de clasă, de cântec, de versuri de stare, de vrere, de ...

11. În spatele casei adunăm doar ceea ce viitura este pregătită să rostogolească Să amestece pământul cu apa scoțîndu-ne din noroi cum mai ieșim din palmele olarului…   Suntem figurine gata făcute numai bune de pus în cuptor întru desăvârșirea operei de artă și nicidecum întru aducerea aminte a cuptoarelor exterminării…   Noi vom avea smalț în obraji fără a ...

10. Sunt locuri anume care ne privesc care se distanțează de noi când ne este lumea mai dragă…   Ne este lumea mai dragă când nu facem nimic când tăiem frunze la câini (chiar dacă nu avem câini…)   Chiar dacă latră în noi doar ideea de câine ”cel mai bun prieten al omului” fără ca tu să latri la ...

9. Avem nevoie de gloată. Avem nevoie de turmă. Spiritul ei ne lipsește cum ne mai lipsește sarea din mâncare cum ne mai lipsește inima să ne sară din piept.   Să ne ia în seamă cu un atac de cord sau cu o prindere în brațele iubitei a necunoscutului care ne tot înconjoară…   Avem nevoie de curaj mai ...

18. Ai ochii atât de mari încât vitrinele în care privești par minuscule lentile de insectar   Văd prin ochii tăi acaparatori cum izvorăște lumină răscolitoarea trupului după fiori   Sunt gheața ta scrijelindu-ți șira spinării o rangă trecută prin zăbrelele gardului cu zgomotul dur și metalic lăsat să-ntărească însemnul falic…  

17. Ascundem în noi ceea ce rămâne ascuns și de noi. Partea de spirit care ne joacă pe degete care se pierde în emoțiile nopții…   Surprinse în cea mai simplă îmbrățișare degetele rămân încleștate unele în celelalte.   Nimeni nu-și desprinde mâna din mână să țină umbrela să oprească ploaia să ne atingă chiar dacă ochii noștri plouă în ...

16. Nici o mănăstire nu are Zidul mai înalt decât saltul rugăciunii ce poate să-atingă degetul gânditor al lui Dumnezeu   Așa cum apa venită din ploaie poartă cu ea mântuirea apăsării genunchiului pe șansa de a fi luați prizonierii celui despre care știm că este în Ceruri…   ”Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția ...

15. Mă scoate din casă, cu ochii legați durerea în care m-a zidit (sub formă de grotă și mai apoi de palat) nevoia de a fi adăpost pentru viață.   Te-am adus lângă mine să uităm reciproc unul de celălalt. Aducerea aminte rostogolea rostul fiecăruia în singurătate, regăsindu-ne mai puternici și de neînvins mai plini de amintiri, de dorința sălbatică ...

  14. Hei, hai să îmbătrânim în tăcere   să luăm niște pop-corn și o bere uitând că după moarte avem Înviere, o Înălțare… și de restul plăcere…   Dar ceea ce contează mai mult nu va mai fi nici o tăcere răstignită pe o altă durere.  

13.     Suntem păziți de miracolul rugului pe care sunt arși abătuții stingheri și acolo unde cărări nu există din locul viran se face un cer   Un cer pe pământ, un fel de-nchisoare în care Universul e încarcerat cu celule stelare, rânduite în noi de hăul decis să fie un gol dezmembrat.   Iată floarea de mac prinsă ...