Paratrasnet

3. Să dăm de știre morții că suntem aici, vii și netulburați, vii și dornici de călătorie…   De partea întunecimii desfrânați suntem și fără de prihană suntem   luminoși ca strălucirea ochiului pofticios suntem vinovați de toate vinovățiile lumii cu dragoste și ură, deopotrivă…   Și toate relele adunate în chip de miel blând sacrificat pentru iertarea păcatelor (netulburate ...

6. Între mine și tine a început să locuiască iertarea din acel moment de panică în care fiecare avem bănuiala pierderii deposedării de acel lucru neștiut pe care îl simțeam asemenea unui zid protector…   Era ceva neclar, dar cu o prezență sigură ceva despre care știam că există dar nu-l vedeam neștiind ce ar putea fi din pământ, aer ...

 5. Ești doar ceea ce cântecul meu încearcă să te țină minte, să te povestească să te renască de fiecare dată fără a te multiplica păstrându-te doar în nume propriu veșnica pomenire a iubirii descoperitoare de inimi schingiuite și seducătoare aprinsă înainte ca focul să ne fie dat sub formă de căldură și mai apoi de dezastru acoperit de cenușă ...

4. Iluzia ne-am crescut-o singuri un  fel de tumori, blocându-ne imaginația în acel labirint prin care rătăcește și azi Minotaurul Nimic din ceea ce visul ne-a scos în cale nu am ezitat să nu-l multiplicăm Superficiali și fără rușinea celui care fură în numele tuturor…   Întoarce-te la mine! Vorbesc cu umbra care mă desparte de ziuă aud glasul prezentării ...

3.   Am avut nevoie de tine, cel viu nu cel din icoană   Cel care se mișcă printre noi cel care nu chipul, ci spiritul îl lasă să ne comparăm dacă suntem ”după chipul și asemănarea ta”.   Tu, Doamne, ai restul de dimensiuni peste cele trei pe care le deține înțelegerea noastră.   Infinitul tău nu ne lasă ...

2. Întoarce-te la mine clipă căzută pe umerii timpului desfrunzit sau curățat de umbre și flori de câmp am strâns buchetul de mireasă și l-am pus la uscat să fie proaspăt darul meu într-o vreme în care florile au fost interzise cum a mai fost interzisă iubirea alta decât aceea devoratoare de Dumnezeu   Doamne, te iubesc până când focul ...

1.Coborâtoare mișcare de pleoape Începe durerea să mă ia în seamă pe când privirea ta răscolește încăperea după ochii care te prădau de forme și de senzații ispititoare de ceea ce are femeia mai de preț pentru a stăpânii ceea ce se cere a fi stăpânit.   O femeie nu are cum să nu simtă mirosul năucitor al adulmecării zbaterii ...

Arunc peste umăr hlamida de ceață o umbră prelungită în carne din care îmi cresc evadarea, iubito veșnica îmbrățișare de palme   Am mâna ridicată sub formă de zid peste care nu trece nici țipăt, nici șoaptă din piatra de munte pe tâmplă se-nalță durerea iubirii sub crucea de piatră   Exist pentru a fi început de lumină cum tu ...

Printre degete ascunsă căutată vrei să fii cu petale peste noi palmele pe trup învii…   vocea șoaptă se prăvale în abisul dintre noi cu ecoul prins în zbor cad pe tine repezi ploi   te arunc din vale-n deal te ridic mai sus de cer și te țin în ochi să treci peste acest ciudat mister   arde-n noi ...

Păstrez tăcerea lucrului primit să fie tulburarea ne-ncepută neconsumată clipa bucuriei sub ambalaje să se dea pierdută.   Spațiul imens al timpului trecut e doar firimitura celui ce urmează din totul ce a fost necunoscut lumina a-nceput să fie trează.   Sunt viu și vie mi-e speranța de a rămâne cât să mă ridic să prind de mână cutezanța îndepărtării ...

Întoarce-mă pe dos cum ai întoarce fețele de pernă ai grijă doar să nu-mi împrăștii în neunde durerea mea internă   Vezi inima în zbaterea ei crudă și venele cum îmi străbat deșertul sunt începutul, veșnicul sfârșit din care-a apărut brutal, încetul   Prin mine – scos la suprafață poți să înveți anantomia să mă presari pe iarbă ca pe-o ...

Vibrațiile mă fac să caut bucuriile sunetelui solul de pace trimis prin aer invitație la dans și la iubire totală fără de care nu ar mai exista nici o declarație de pace nici un război dezmembrat în porumbei negrii de humă   Se simte în aer o apăsare un călcâi purtător de săgeată și de inimi zdrobită așa cum în ...

Poezia este: …sala de așteptare în care călătorul este tras de mână de privirile tale insistente …   …trenul de pe linia moartă în care ne mai întâlnim uzi leoarcă de ploaie dezbrăcați…   …flacăra care își caută lumânarea   …cântecul cocoșului ce-a fugărit nopatea   …glasul tău pierdut în sunetele plăcerii ca o sumă uriașă pierdută la ruletă   ...

Ploaia trece prin noi cum mai trec gloanțele trasoare (să fie văzute de la depărtări de la adâncimi sau de dincolo de nori)   Ploaia are această putere de a ne aduna unul în celălalt, unul în Unu chircit și de nedezlegat după care se întâmplă cu totul altceva   Răpăit pe creștetul dezgolit ca o piele de tobă întinsă ...

Bătrânele și bătrânii șovăielnici în pași trec umbre pe garduri sfidând răsăritul și ceasul în care cu soarele-n cap ar prinde secunde ce nasc infinitul   Pe carnea pereților albiți și murdari trec umbrele lor bâjbâind Se opresc să-și mai tragă în ei obositoarea stare a pașilor grei   Bătrânele și bătrânii plutesc fragmentat pe toate aleile închise în parc ...