Paratrasnet

Iubesc peste umăr vecinii să nu vadă să nu înțeleagă spuma săpunului din cadă   Suntem atât de tineri că vârsta ne trădează privirile ce-ascund tăceri puse de pază   Feriți ochiului public cotrobăim prin trup și dăm din întâmplare de urletul de lup de urletul ce schimbă liniștea-n călimară poemul ce se scrie din trup ne scoate-afară   Iubesc ...

Voi ajunge să trec peste gard cu aceeași iuțeală cu care bate vântul când reușește să-ți tulbure rochia agățată de ultima silabă ce-mi termină cuvântul…   voi sări mai precis peste gard cu același elan de fiară pornită când glezna ta se ridică-n picioare iar coapsa ajunsă la mal imploră să fie iubită…   într-o astfel de nervozitate grăbită să ...

Trece prin noi o viitură sau un incendiu scos din vatră când focul ne încălzea stingher iar apa sângele îl latră   Cad peste tot petale din florile de mac sunt urme ce ne-mping rănite tălpi pe jar și mergem cugetând de ce durerea tace și țipătul nu sare afară din calvar dorind parcă mai mult să fim lăsați în ...

Bărbăția este o stare de infatuare O stare fără de care nimeni nu mai bate toba să se audă peste țări și mări cât trebuie să ții pe foc ciorba Să fie gata dintr-o fiertură să nu ți se răcească până ce o duci la gură…   Bărbăția face legea și legea stă îmbățoșată în materna limbă prin gura căreia ...

Ai ochii atât de mari încât vitrinele în care privești par minuscule lentile de insectar   Văd prin ochii tăi acaparatori cum izvorăște lumină răscolitoarea trupului după fiori   Sunt gheața ta scrijelindu-ți șira spinării o rangă trecută prin zăbrelele gardului cu zgomotul dur și metalic lăsat să întărească însemnul falic…  

Ascundem în noi ceea ce rămâne ascuns și de noi. Partea de spirit care ne joacă pe degete care se pierde în emoțiile nopții…   Surprinse în cea mai simplă îmbrățișare degetele rămân încleștate unele în celelalte.   Nimeni nu-și desprinde mâna din mână să țină umbrela să oprească ploaia să ne atingă chiar dacă ochii noștri plouă în șiroaie ...

Nici o mănăstire nu are Zidul mai înalt decât saltul rugăciunii ce poate s-atingă degetul gânditor al lui Dumnezeu   Așa cum apa venită din ploaie poartă cu ea mântuirea apăsării genunchiului pe șansa de a fi luați prizonierii celui despre care știm că este în Ceruri…   „Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, ...

Mă scoate din casă, cu ochii legați durerea în care m-a zidit (sub formă de grotă și mai apoi de palat) nevoia de a fi adăpost pentru viață.   Te-am adus lângă mine să uităm reciproc unul de celălalt. Aducerea aminte rostogolea rostul fiecăruia în singurătate, regăsindu-ne mai puternici și de neînvins mai plini de amintiri, de dorința sălbatică a ...

    Hei, hai să îmbătrânim în tăcere   să luăm niște pop-corn și o bere uitând că după moarte avem Înviere, o Înălțare… și de restul plăcere…   Dar ceea ce contează mai mult nu va mai fi nici o tăcere răstignită pe o altă durere.

Suntem păziți de miracolul rugului pe care sunt arși abătuții stingheri și acolo unde cărări nu există din locul viran se face un cer   Un cer pe pământ, un fel de-nchisoare în care Universul e încarcerat cu celule stelare, rânduite în noi de hăul decis să fie un gol dezmembrat.   Iată floarea de mac prinsă la pălărie lumina ...

Nimic nu îți poate șterge din colțul buzelor arcuirea enigmatică și neînțeleasă a aripilor care te înalță chiar deasupra păsării păstrându-te în același miracol cum mai sunt ținute stelele și semnele bolții cerești, ecoul rugăciunii brațele legănate de dansul iertării păcatelor prin mătănii și rugi fierbinți, până la incendii până la desfigurarea timpului de transfigurarea secundelor spovedirii…   „Să mulțumim ...

Din depărtarea ochiului ațintit inimile decupate din plăcerile iubirii seamănă cu două mingi dezumflate, atârnate deasupra strigătului sub forma  însemnelor de manual, de „temă pentru acasă”: Cine va face ca ele, la fel va păți!   În așteptarea rătăciților de calea cea dreaptă (drumul devenit înfundat aortă colmatată cu scenele erotice din Sodoma și Gomora sau din zilele noastre) privirile ...

Vorbim în șoaptă să fim auziți de toți curioșii…   De cei care au obiceiul hrănirii din povestea de dragoste a altora.   Au un simț al ascultării ieșit din comun: aud șoaptele încă nerostite surprind gesturile trupurilor îmbăiate în lichidul iubirii   dezbrăcându-se de prea multele sensuri, de prea multele răni ale suferinței crescute sub forma petalelor de maci. ...

Lasă-mă să visez cum vom mai fi când nu vom mai fi   Nici o aparență să nu dispară nimic să nu dea de bănuit că s-a întâmplat ceva…   Că se va întâmpla ceva deosebit în timpul neatenție noastre (de a nu răspunde prezent la următorul apel de seară) am amânat să murim.  

Lasă-mă să fiu cel care te ține minte cel care se plimbă pe trupul tău cu ochii închiși…   cum și tu reciți din poemele mele cu ochii închiși, cu buzele tremurânde de sete și de dorințe nepovestite, dar limpezi ca apele de munte.   Să fiu înainte de toate clipa ta de îndoială singura care îți scoate în cale ...